Richard Anderson este director general la UPC Romania (United Pan European Communication) si are o experienta de peste 30 de ani in industria de cablu/comunicatii. A lucrat in America de Nord, America de Sud, Noua Zeelanda si Arabia Saudita inainte de a veni in Romania unde se afla de 3 ani. Reporter: Care este de fapt subiectul disputei dintre societatile colectoare de drepturi de autor si firmele de televiziune prin cablu privitoare la drepturile de autor? Richard ANDERSON: Problema pe care o ridica societatile colectoare de drepturi de autor este legata de colectarea datoriilor. Ceea ce firmele de cablu aduc in discutie este legea drepturilor de autor in sine, si mai ales procentul de 13% pe care ea il permite. Sunt doua lucruri diferite. Personal respect cultura romana si artistii locali, si din cate stiu multi alti operatori de televiziune prin cablu fac acelasi lucru. Nu exista nici o indoiala ca Legea privind drepturile de autor trebuie respectata si artistii platiti pentru munca lor. Pe de alta parte procentele pe care le presupune legea romaneasca, precum si modul de colectare si redistribuire a lor sunt cu mult diferite de tarile vecine, si aceste diferente creeaza multe nemultumiri din partea cablistilor. Un nivel al drepturilor de autor de 13% din venit este cea mai ridicata taxa de acest fel de care am auzit vreodata in lume. Din informatiile pe care le am majoritatea companiilor de comunicatii prin cablu isi platesc sumele ce rezulta din drepturile de autor. Unele sunt in litigiu cu detinatorii drepturilor de autor si vor plati dupa pronuntarea sentintei judecatoresti. Este evident ca asa cum firmele de cablu isi protejeaza clientii evitand cresterea abonamentelor datorate cresterii taxelor, la fel si societatile colectoare de drepturi de autor protejeaza artistii. Ar fi interesant de vazut insa cat din fondurile colectate se indreapta catre artistii romani si cat pleaca din tara. Aceasta impartire are la baza procentele in care sunt difuzate la televiziune operele straine versus operele romanesti. Cum operele straine sunt cele care predomina, inseamna ca aceste taxe sunt fonduri care in majoritate pleaca din tara catre artistii straini. Imi este dificil sa inteleg si sa accept ca Romania sa plateasca pentru aceleasi opere artistice cu mult mai mult decat tarile vecine. Al cui este acest interes? Noi incercam sa mentinem preturile scazute la abonamente intr-un mediu in care costurile noastre cresc in mod constant. Si ma refer nu doar la taxele locale, drepturile de autor si chiriile pentru stalpi etc. dar si la costul de modernizare a infrastructurii si totodata la costurile cu programele pe care le difuzam. Putini clienti si chiar reprezentati ai Guvernului stiu care sunt costurile pe care le avem, si mai ales comparatia cu alte tari europene. De exemplu doar costurile cu programele reprezinta 25 - 30% din totalul costurilor unei firme de cablu. Lor li se adauga o multitudine de alte costuri printre care si cele cu drepturile de autor, care in Romania sunt mai mari decat in alte tari vecine. Diferenta este ca in alte tari un serviciu similar costa in jur de 8-10 dolari, sau mai mult, iar in Romania undeva la 4-5 dolari. Incercam sa mentinem preturile scazute pentru ca romanii sa-si poata permite aceste servicii, dar in aceste conditii echilibrul nu este usor de mentinut. Reporter: Sunt companiile de comunicatii prin cablu impotriva artistilor romani, asa cum s-a sugerat in ultima vreme? Richard ANDERSON: Nu, cred ca este doar o speculatie facuta poate pentru a distrage atentia de la adevaratele probleme ale legii. UPC plateste drepturi de autor tuturor celor care le detin in mod legal si am incheiat contracte cu toti cei indreptatiti sa o faca. Compania noastra impreuna cu toti operatorii de cablu credem ca artistii locali trebuie recompensati si sustinuti. Din nefericire, asa cum a declarat recent un artist, el nu a obtinut nimic dupa 10 ani de munca! In mod clar exista o problema in transferarea fondurilor de la detinatorii drepturilor de autor la artisti. Un alt aspect important este acela ca artistii trebuie sa fie platiti de firmele de cablu doar in masura in care opera lor a fost transmisa la televiziune. Asa este corect, atat pentru artist cat si pentru firmele de telecomunicatii prin cablu si clientii sai. Credem cu tarie ca in Romania cultura ar trebui sa infloreasca. Tara este bogata in talente si ar fi pacat ca acest potential sa nu fie valorificat. Dorim mult sa se infiinteze noi canale de televiziune romanesti cu care sa ne extindem grila de programe. Avem legaturi in mod constant cu multe canale straine care doresc sa isi lanseze serviciile in Romania, noi insa preferam posturi care sunt adaptate clientilor nostri, si nu canale produse in alte tari, destinate unor alte tipuri de clienti. Acolo unde a fost posibil am insistat ca programele straine sa aiba traduceri si chiar versiuni doar pentru Romania. Le-am cerut celor de la Discovery, National Geographic, Animal Planet, MTV etc. sa se adapteze specificului local si ei au facut-o. Aceasta poate sa duca si la noi oportunitati pentru artistii romani. Din experienta mea de peste 30 de ani in acest domeniu, nu sunt sigur ca platind drepturi de autor foarte mari unor societati colective este cel mai bun mod de a sustine artistii locali. Dar de exemplu prin deschiderea de noi canale TV se pot crea noi oportunitati pentru ei. Asa cum mentionam mai devreme multe dintre sumele pentru drepturile de autor sunt platite catre companii straine. Desi am fost interesati de multe ori sa vedem cati bani raman in tara si cati merg spre companii straine detinatoare de drepturi de autor, nu am obtinut niciodata o situatie clara. Un detinator de drepturi de autor a declarat recent ca mai mult de 40% din fondurile colectate sunt trimise in strainatate. Transmiterea acestui capital in afara tarii nu este in mod necesar in interesul artistilor locali si in mod clar, nu este in interesul clientilor companiilor de comunicatii prin cablu si a clientilor sai. Reporter: Care sunt schimbarile pe care le-ati recomanda privind aceasta lege? Richard ANDERSON: In primul rand as recomanda un prag mai scazut al sumelor pentru drepturile de autor: nu mai mult de 2-3% ca procent din veniturile obtinute din televiziunea prin cablu. In Ungaria noi platim 1,8%, in Cehia 0,5%, in Slovacia 1,9%. Cel mai mult platim in Franta si in Polonia: 3,1%. Exemplele pot continua. Problema noastra este ca abonatii de cablu sunt cei care platesc aceasta taxa. Am incercat in ultimii ani sa mentinem preturile rezonabile, in ciuda cresterii constante a taxelor. Totusi, orice crestere care va mai interveni de acum inainte este in situatia de fi transferata catre clienti, si nu cred ca este cinstit sa ii impovaram si mai mult. Un model pe care il recomandam este legea din Ungaria, unde sumele sunt colectate de catre o entitate colectiva care re-imparte aceste drepturi intre societatile colectoare specializate pe tipuri de drepturi de autor. Posibilitatea de a discuta cu o singura entitate face mai facila negocierea si mai ales plata acestor sume. Sumele se agreeaza o data pe an si raman stabile in decursul anului respectiv. Societatile romanesti ar trebui sa imbratiseze aceasta solutie pentru ca le-ar fi mai facila, garantata chiar colectarea. In Romania se intampla ca negocierile sa dureze ani de zile, iar deciziile de plata se contesta in mod constant la tribunal, in special datorita sumelor exorbitante pe care ele le presupun. In astfel de conditii nu este de mirare ca exista o problema reala de colectare a acestor drepturi. Un alt lucru pe care legea curenta il permite este ca noi entitati colectoare de drepturi de autor sa se formeze, sa fie recunoscute de ORDA, si sa vina si sa ceara procentaje din veniturile companiilor de comunicatii prin cablu fara sa contribuie intotdeauna cu nimic la produsul final. Noi lucram cu bugete si planificari ale costurilor, si o astfel de abordare face dificil managementul bugetelor si al investitiilor. Orice cost in plus genereaza o scadere a investitiilor. Acest fapt dauneaza consumatorului, si totodata ne franeaza in procesul de construire a unei noi infrastructuri si de lansare de noi servicii de telecomunicatii. O alta problema reala in Romania este construirea infrastructurii in zona rurala. Investitiile in aceste zone sunt greu de justificat, chiar daca nu ar exista taxe atat de mari. Costul infrastructurii este enorm, greu de recuperat daca vorbim de localitati cu doar cateva sute de abonati. Dar daca se maresc constant drepturile de autor, taxele locale, chiriile pentru stalpi si sumele pe care trebuie sa le platim posturilor straine (precum Discovery, Eurosport etc.) companiile de comunicatii prin cablu nu isi pot permite sa investeasca si sa ofere servicii in aceste zone rurale. UPC ca si companie, si industria de comunicatii prin cablu in general, vrea sa impiedice preturile sa creasca prea repede. Mai mult, dorim sa dezvoltam proiecte sociale in cadrul comunitatilor locale. Reducand taxele industria de comunicatii prin cablu ar putea sa isi extinda serviciile, sa ofere gratuitati in scoli, spitale, orfelinate si case de batrani. In plus, industria se poate gandi la un program national de reduceri de tarife pentru pensionarii cu venituri foarte mici si pentru persoane cu handicap. Vreau sa va spun ca decizia Guvernului Romaniei de a reduce acest prag maxim de la 13% la 4% nu este prea atragatoare, si continua sa fie cea mai mare taxa de acest fel pe care o platim in Europa Centrala si de Est. Vom continua sa le spunem celor care lucreaza la noua lege ca astfel de procente nu fac decat sa sperie investitorii si sa incarce nota de plata a clientilor romani. Totusi apreciem acest pas ca o dovada a intentiei Guvernului de a atrage investitii si de a permite industriei de comunicatii prin cablu sa se dezvolte intr-un mediu sanatos de afaceri. Este o decizie care dupa parerea mea dovedeste maturitate economica si dorinta de a dezvolta acest sector de servicii. Inteleg ca este o solutie temporara, pana cand noua lege va fi adoptata. Speram insa ca noua Lege a drepturilor de autor sa fie mai transparenta, mai usor de aplicat si nivelul cuantumului maxim sa fie aliniat la nivelul restului tarilor Uniunii Europene.