Romantica poveste de dragoste de la inceputul mileniului trei dintre sleampata contabila Rodica si tandrul, sleampatul si prea ghebosul sau sot Rodion   Rodica Pungan e contabila la Centrul de colectare a fierului vechi si a altor metale refolosibile. E tanara - desi deloc nu se observa -, e blonda, spalacita, mioapa si sleampata. In plus, e romantica ceva de speriat. Iarna si vara, Rodica sta zece ore pe zi intr-o baraca metalica in fata unui calculator dintr-o generatie uitata, apasa tastele distrata, cu gandul doar la sotul ei. Rodion Pungan, sotul ei, e contabil la centrul de colectare a hartiei si trentelor din celalalt capat al orasului, este blond straveziu, miop, ghebos si sleampat cat cuprinde. In plus, e romantic si are nasul ca o patlagica rosie si puta stramba ca un mare nas coroiat. Zece ore pe zi, iarna sau vara, Rodica se gandeste doar la Rodion, ii bate inima pana-n gat, pana-n tample si pana-n timpane, i se aprinde fata ca o varza rosie si viseaza sa faca dragoste douazeci si patru de ore pe zi cu sleampatul, miopul, tandrul si prea ghebosul ei sot, cel cu puta atarnand stramba ca un mare nas coroiat. Asteptand metroul in dulap la etajul doi   Sandu Filipescu nu este doar un tamplar de mare talent al generatiei 2000. El este o adevarata institutie, cu sediu, cu stampila, chitantier, facturier si alte acte cu regim special. Adica, el este Asociatia Familiala Sandu Filipescu. ASF este numarul de circulatie al camionetei sale, ASF scrie pe buzunarul de la piept al halatului sau gri petrol, ASF este sapat pe trusa lui de scule. ASF are anunt permanent la mica publicitate in trei ziare, cu numar de telefon fix, cu numar de telefon mobil, ce mai, o adevarata institutie. si intr-o vineri dimineata, intr-o vineri, 13 decembrie, institutia Sandu Filipescu e sunata insistent la telefonul fix, e intrerupta din sorbitul cafelei de o voce ingrijorata, alarmata a unei femei cu un debit verbal demn de Cascada Calului de la Poiana Borsa: "Domnule draga, pur si simplu nu mai pot, e o nebunie ce se intampla, credeti ca ma puteti rezolva? toata mobila imi scartie ca la balamuc, nu doar patul, dar si sifonierul, si scaunele, de fotolii ce sa mai vorbesc, credeti ca ma puteti rezolva? vreau sa-mi fac ordine in casa, asa nu se mai poate trai, viata mi-a devenit un iad, ca sa zic asa, ma puteti rezolva? mobila de bucatarie scartie, scartie, scartie, credeti ca ma puteti rezolva? stau in Balta Alba, la blocul...credeti ca ma rezolvati?" Cand doamna de la capatul celalalt al firului a descoperit in sfarsit punctul, Asociatia Familiala Sandu Filipescu era nu doar convinsa...s-o rezolve, dar si complet mobilizata. Peste o ora, a sunat la usa apartamentului de la etajul doi al doamnei din Balta Alba, cu trusa lui de scule si materiale in care gaseai tot ce vroiai, ba chiar ce nici prin cap nu-ti trecea. Sandu Filipescu, sau Asociatia Familiala SF, se uita cu ochi de expert la tot ce e de lemn in casa, pipaie totul, incearca sa miste incet dulapurile, mesele, scaunele. Dar, culmea, i se pare totul in ordine. insa, tanara domnita blonda cu un simpatic nasuc in vant, cu buze subtiri si tremurande si cu ochi agitati ii zice: "Ia ascultati! Auziti cum scartie?" Sandu F. asculta extrem de atent, cu toata incordarea, nemiscat, tinandu-si respiratia: "N-aud nimic , doamna!" "Ia intrati in sifonier, stati doua-trei minute pana trece metroul, sa vedeti atunci ce scartiala dracului o sa fie". Sandu F. intra in sifonier, printre costume, rochii si halate, si asteapta. La un moment dat, usa se deschide si un barbat inalt, cu parul dat pe spate, cu un solid nas roman, cu buze groase si privirea intrigata il intreaba: "Ce cauti, ma, in sifonierul meu?" Ati vazut vreodata o institutie intrata la propriu in cel mai adanc abis al panicii? O institutie in panica maxima era Sandu F. Abia a putut articula: "stiti, astept metroul!" Ce a urmat e de nepovestit pentru ca evenimentele greu pot fi puse cap la cap si intr-o ordine cat de cat cronologica. Cert este ca la sediul Asociatiei Familiale Sandu Filipescu, acum poate fi citit pe un perete urmatorul anunt: NU REPARAM SIFONIERE NICI CU MATERIALUL CLIENTULUI! Un oras nimicit de-o urgie bicefala   "Plictiseala mare, monser!" pare a-ti spune tovarasul fortuit de calatorie pe cand trenul traversa Comarnicul. Tu ai terminat de citit din coperta in coperta revista cumparata pe peronul Garii de Nord, dar o mai frunzaresti, fals preocupat, neavand nici un chef de o "conversatie de calatorie". Numai ca strategia nu ti-a reusit prea mult timp. Din aproape in aproape, in ciuda raspunsurilor monosilabice, vagi, in doi peri, la iesirea din Sinaia spre Poiana tapului, colegul de compartiment chiar depasise faza de tatonare si se angajase intr-o povestire in toata regula. iti povestea, nici nu stii cum ajunsese acolo, despre doua fete pragmatice din orasul lui. "Domnule, ma credeti sau nu, sunt unele dintre cele mai prospere persoane din oras..." "Dar cu ce se ocupa, intrebi si tu, jenat sa-l lasi numai pe el sa vorbeasca precum radioul, au firme, au afaceri profitabile?" "Ei, as! Ele traiesc din procese si chiar traiesc foarte bine!" "Cum din procese?" "Foarte bine! Dau in judecata pe unul, pe altul, castiga totdeauna si se imbogatesc din daunele morale pe care le primesc". "Hm! faci tu neincrezator. Sa inteleg ca ele sunt niste victime de profesie?" "Ia uite, domnule! exclama colegul tau de compartiment, la asta nu m-am gandit, ce bine suna!...Victime de profesie... Ei, cam asta sunt, in imaginatia lor, desigur". "Si chiar castiga ele procese asa, toata ziua buna ziua?" "Ca sa parafrazez pe nu stiu cine, domnule, dumneavoastra nu cunoasteti justitia romana! Cele doua fete pragmatice de care vorbesc sunt imbogatite de justitia romana". "Pai, zici tu, din doua una: ori oamenii din orasul dumneavoastra sunt rai, sadici si persecuta doua fiinte nevinovate, ori ele detin un secret infailibil de a cistiga procesele..." "A doua varianta e cea corecta, iar eu am descoperit secretul lor." Aici face o pauza de efect, dar cum tu nu te arati mort de curiozitate, omul continua: "Ei bine, ele acuza pe unul sau pe altul de calomnie sau, mai simplu, de insulta. Iar justitia nu se oboseste deloc sa dovedeasca faptul ca inculpatul e vinovat, dar il someaza pe el sa-si demonstreze nevinovatia. Or, aceasta trebuie sa recunoasteti ca e foarte greu". Te-a cam lasat fara replica. "Ei, dar sa le vedeti, mai spune el. Una, Carina, e supla, tiganoasa, razand toata ziua, aratandu-si niste gingii vinete. Are un vagin mai mare decat pantecul, decat pantecul cu tate la un loc..." "Ei, dar asta de unde o stiti?" "Mi-a spus o prietena de-a mea care-i este...amica, ma intelegeti, dracu sa le ia!" "Pai, e lesbiana?" "E bisexuala. Spre deosebire de cealalta care e, cum sa zic, asexuata. Asta are un fund mic, pantec proeminent, picioare subtiri, iar tate nu se ghicesc sub bluza, in schimb are un cap mare ca de cal. De aceea , i se zice in oras Cabalina Capaeva. Multe procese le-a castigat pe seama acestei porecle, desi e banuita ca tocmai ea si-a dat-o, pentru a avea motive de a intenta procese... Daca cele doua trec pe strada tinandu-se de mana si intalnesc un batran cu catelul in lesa, un batran de care stiu intamplator cine e, a doua zi il si dau in judecata pentru ca le-ar fi insultat. N-au nevoie de martori, de probe, de nimic. Batranul plimbator de catel trebuie sa dovedeasca - treaba lui cum - ca nu e vinovat. Carina si Capaeva sunt o adevarata institutie in oras, o institutie care si-a anexat o avocata, o procuroare de sedinta, trei judecatoare navetiste si un judecator cu tabieturi, plus un executor judecatoresc care, pentru ca le aduce periodic banii la usa, incaseaza de pe urma lor echivalentul a conci-sase mii de dolari lunar..." "Domnule, ma iertati ca va intreb, pe dumneavoastra v-au dat in judecata?" Colegul de compartiment se uita la tine cu un aer superior si-ti raspunde zambind: "Bineinteles! Ce credeati? Sunt si eu cineva in oras, sunt profesor titular gradul unu. Cine n-a fost dat in judecata de cele doua e un nimeni in oras. E adevarat ca eu am fost plimbat prin sala pasilor pierduti o singura data si n-am fost amendat decat cu cinci milioane si-am fost condamnat la daune de doar cincisprezece milioane, cand de la altii au incasat si cate o suta. si cu asta sper ca s-a terminat pentru ca nu le-am suparat la proces, nici pe ele, nici pe avocata, cu atat mai putin pe procuroare si judecatoare. Chiar mi-am cerut scuze..." "Dar de ce v-ati scuzat? Le-ati insultat cu adevarat?" "Cum sa le insult daca atunci nici nu le cunosteam? Flerul insa mi-a spus cu cine am de-a face si mi-am dat seama ca n-are rost sa ma opun, in cel mai bun caz deveneam ridicol..." Trenul trecuse de Timisul de Sus, mai era putin pana la Brasov, unde urma sa coborati, iar tu devenisesi in sfarsit pasionat de povestea colegului tau de compartiment. "Inteleg ca traiti intr-un fel de oras sub asediu. Veti sta la infinit la cheremul celor doua fete?" Domnul de pe canapeaua de vis-à-vis zambeste superior, iar dupa o pauza iti raspunde, in timp ce se ridica pentru a se imbraca si a se pregati de coborare: "Ei nu, suntem pe punctul de a infiinta o asociatie secreta, ma rog, relativ secreta, in sensul ca de ea nu vor sti femeile din urbe. E vorba de o asociatie a barbatilor virili care vor incerca sa le seduca pe Carina si Capaeva si sa le abata de la principala lor ocupatie. Daca nici sexul tare, in sensul propriu al cuvantului, nu le aduna din salile de tribunal, atunci suntem un oras condamnat sa fie nimicit incet, avere cu avere, barbat cu barbat, nerv cu nerv..." Vedere de la Marea Neagra cu pui de rechin   La Casa Scriitorilor de la Neptun se odihneste in miez de iulie si poetul Vasile Boem. El are ochi albastri si nas mare, foarte lung si coroiat. La pranz, poetul Vasile Boem face pluta, iar scriitorii de pe plaja, ametiti de vodca si de soare, admira comentand cum pe Marea Neagra se plimba un pui de rechin. Vasile Boem, pui de rechin.