Poemul de purpura I. Invocatie Cu nemarginita cunoastere-a marginirii, fara durere si fara betia ferice a celor instapaniti amagirii, sufletul meu se apropie astazi de tine, o, inmiresmat habitaclu al desavarsirii. Glasul de aur fu vraja secundelor mele nocturne, am savarsit varsare de sange iubit intru numele tau si m'am hranit cu viata fierbinte, intocmai ca dulcile fiare ale padurii. Curgerea undei de aur mi-a fost semnul statornic al asurzitoarei fiinte. Vis de o clipa's acum nesfarsitele, o nesfarsitele iuti cavalcade'n deserturi, tulburatele fapte-ale ostilor mele. Ci netulburat, ca o stana de smalt in pustie, sufletul meu sta acum inaintea detunaturii de aur. Primeste ceva ce nu stii ce este, atotstiutorule. Merindea aceasta atat de fierbinte, de frageda, o, tu, orbitoare prapastie... II. Faptele mele de aur s'au petrecut sub imperiul desertului. Mari piramide au privegheat implinirea destinului. Si mai ales au fost glasuri de crini ai campiei, ca un vaer, sacre versete rostind, pomenirea celor de-a pururi nefaptuite, gloria lor oficiind'o psalmodic in singuratatile Sfinxului. Dar nu despre-acestea e vorba, ci despre betia de sange virgin, despre frunza strapunsa cu sulita, despre capul iubit rostogolindu-se tandru la glezenele mele. S'a savarsit intru deplina instapanire-a desertului. Craniul iubit l-am prefacut in pocal pentru cultul celor inexistente... Si mai cu seama coruri de ingeri au insotit apasatorul meu vis. Dar fie; voi povesti si povestea tradarilor mele, a otravirilor lase, a gatuirilor. Totul e scris cu litere grele de aur, de purpura groasa. Semne anume au fost nascocite, spre-a nu fi nicicand intelese. Iata povestea: III Iubito, nu asculta ce sopteste strigoiul, revenantii vampirizeaza copile, ispitindu-le mai intai cu istorii. Pe limpede tarmul acesta sa mergem, cu pace si impacare sub marea tutela a lunii. O, ai credinta, noi suntem acestia, toate aceste's acestea, tot ce exista exista, sa mergem acum la colina mormantului scitic. Sub tutela palorii oceanele lumii sunt fantasmagorice osti de naluce, coruri inalte pana la stele, mari galioane de constelatii, galerele cerului manate de palizii robi ai adancului. Sub alba tutela Marele Crin ne asteapta de ani doua mii. ... Tot ce exista exista. Tot ce exista exista de-a pururi. Moartea nu are viata. Naluca si vis e istoria marii de sange, cosmarului rosu, totul s'a savarsit intru deplina instapanire-a desertului. Desertului. Nu asculta ce delira strigoiul. Acestia suntem noi insine. E vorba de o colina din apropiere, la Luxor in Egipt, e un joc al naturii. IV. Istoria desavarsita a Sagetatorului In noaptea aceea clara ne-am adunat cu totii pe insula rotunda din lacul din padure; purtam armuri usoare si coifuri ca irozii si'n linistea nocturna doar gesturile dure rupeau perdeaua moarta a razelor de luna... Insiruiti in linii, volute schimbatoare si stoluri ordonate, o mistica strabuna ne poruncea'n tacere lunara vanatoare. Era un cap de bour, intunecat cu totul, cu o privire tinta ce ma facea sa sufar; in jos � un fel de barba, mai alba ca omatul, iar intre coarne, galben, stralumina un nufar. Tarziu, la fiecare, la un anume ceas, era sortit, in cercul cu semn voievodal, sa intre cu cununa si arme de arcas; o singura sageata, sageata de cristal. Ingenunchiat in cercu'mi si coplesit de steme, eu mi-am tintit sageata, o singura sageata, in nufarul acela... Iar peste mari de vreme, pe insula rotunda, in noaptea de zapada... V. Pe drept sau pe nedrept? Pe drept sau pe nedrept. Mai intai a fost dat la calau ca sa'i taie mainile amandoua. Au cazut ca doi pesti pe-o movila de maini. Aceasta e soarta captivilor, asta e soarta mainilor lor. Dupa o luna'i taiara bratele pana la cot. Aceasta e soarta talharilor. Mai apoi ii taiara si limba, caci asa se cuvine sperjurilor. Ochii i-au scos cu pironu'nrosit, ispasindu'si astfel necredinta. Gatuirea i s'a facut pe'ntuneric, cu struna arcului melodios. Caci asta e soarta celor ce s'au nascut. VI. Jocul Iubito, hai sa ne jucam de-a Ildiko si de-a Attila. Acesta-i cortul meu de blani in care te-am adus cu sila. Dar jocul nu'i adevarat, vedem fantasme ca nebunii, a fost odata-un imparat... Nuntasii-acestia nu sunt hunii. Iubite, oare pentru ce e-atat de rosu acest fluviu? Si numele lui care e? Iubito,-acesta e Danubiu. Iubite, oare fratii mei dorm linistiti in rosii ape? Si oare tata e cu ei? Iubito, vino mai aproape. Iubite, toate au trecut, sa'ti spun un vis din multe vise: dar mai intai sa te sarut, caci toate usile's inchise. Parea ca-am fost copii candva in verdele Septentrion si doica noastra ne citea din cartea lui Marcel Brion. Ca ne jucam un straniu joc, un joc cu flacari si cu sange; iubite, da'mi acum te rog pumnalul tau, ceva ma strange. Sa ne jucam un joc frumos, ce se va scrie in istorii ... Deasupra pustei colbul gros, si lung se tanguie cocorii. VII. Confesiunea autorului: slabiciunea sa in fata lumii, a trecerii vremii si a Poemului de purpura Acesta e autorul; el duce pe umar un crin ca pe-o pusca. Astfel inarmat, tot ce exista il musca. Adeseori spune: "O, slabiciune, numele tau este arta." Fiind deci atat de ridicul si slab, intreprinderea lui e desarta, intocmai ca a zidarului, fratele sau, care a vrut sa cladeasca o piramida'n ticau. Dar mai cu seama, ora ii pare tarzie, si mult ii e teama ca vremea nu-i pe masura uneltelor sale modeste. Deci plin de mahnire el va propune aceasta poveste: VIII. Batranii cronologi Doi insi stateau de foarte multa vreme intr'o zidarie fara porti; ei nu stiau de cata vreme sedeau acolo, desi numarau cu meticulozitate fiecare zi care trecea si, cu ajutorul calendarului digital al calugarului Damaschin, calculasera exact toate sarbatorile si datele importante pe multe mii de ani. S'ar putea spune ca devenisera specialisti in cronologie, caci stiau cu precizie pe ce data cazusera Pastile in anul 1054, si daca ziua aceea din 1453 fusese o joi sau o vineri; visul lor era un calendar complet pe saisprezece mii de ani. Uneori ziceau: 24 aprilie 1100a va fi o marti inaintea Floriilor... Si totusi n'ar fi putut spune de cat timp sedeau in incaperea aceea, desi isi aminteau precis ziua venirii lor acolo, precum si numarul exact de zile care trecusera de atunci. Tarziu de tot zisera: calendarul complet pe saisprezece mii de ani e facut, din oscioarele degetelor noastre, si stim precis ca azi in saisprezece mii de ani va fi o marti inaintea Floriilor. Dar in clipa aceea unul din ei ofta si zise: iata, acum eu am sa mor, pastreaza tu cronologia. Iar celalalt: si eu simt ca mor. Apoi, privindu'si incheieturile mainilor mumifiate, cu pielea ca pergamentul, pe care se aflau insemnati cu minutie cei saisprezece mii de ani, murira amandoi. Era intr-o marti inaintea Floriilor. IX. Aici unde suntem e pace cu adevarat. E pace cu adevarat. La picioarele tale, iubito, prunul salbatec a inflorit, colina intreaga e semanata de ingeri cu florile ce s'au numit imortele. Din inima mea un mac de campie s'aprinde o data pe an. Este noapte, si la picioarele tale iubito, prunul salbatec a inflorit. Marea adanc privegheaza tacerile albe in care s'a inecat graiul nostru, iar luna, ca'n vechile sfinte poeme ilumineaza zidirea in forma de crin. Un crin cugetand, astfel am fost si-am trecut noi de tarmul acesta la marginea marii. Universul intreg e un crin. Aici unde suntem e pace cu adevarat. E pace cu adevarat. X. Adaos: scrijelitura unui student pe gresia alba a mormantului scitic Iubita mea ce nu existi cu ochii mari atat de tristi din locul unde nu existi tu ma privesti cu ochii tristi De dupa zidul de argint care pe toate le desparte pe cei ce sunt cum ca nu sunt pe cei ce nu's cum ca n'au moarte Iubita mea cu chip de crin din timpul cel de tine plin in care pururi nu existi tu ma privesti cu ochii tristi � CARMEN EXPLICIT �