Tudor NEGOESCU (Craiova): "Surpriza cea mare (la premiile Uniunii Scriitorilor- n.m.) pentru mine a fost victoria lui Dinu Flamand, un poet care inca n-a renuntat la metafore genitivale, atit de blamate de dvs. cind mi-ati comentat textele... Citindu-i poemul "Tags", in nr. 25 al "Luceafarului", m-am simtit razbunat: am descoperit multe imagini pe care dvs. le considerati "rasuflate": ciclonul uitarii, liniile circulare ale indiferentei, curentul rece al timpului, spinarea logicii etc... Si poemul acesta face parte din volumul premiat de U.S. Acum nu mai stiu ce sa cred, sunt total bulversat... Daca veti citi acest poem, poate va veti schimba un pic optica, referitor la metaforele genitivale, rasuflate". Draga poete, chestiunea, asa patetic ticluita in pagina, e prea amestecata. S-o descalcim gales, la rece: 1) Exceptarea unui poet ca Ion Mircea de la premiu este - nu numai dupa parerea mea - o gafa istorica, frustranta pentru orice cunoscator de poezie romaneasca. Frustrarea asta imposibil sa nu umbreasca si bucuria noastra localista. Efectul cel mai toxic al gafei o fi chiar bulversarea de care va plangeti. 2) Daca va simtiti razbunat ca, intr-un discurs elaborat, cum este al lui Dinu Flamand, descoperim si metafore genitivale, foarte bine. Este discursul unui poet de sonuri ceremonioase afirmat in anii '70, care acum culege si laurii acelei glorii de tinerete-poetica-bine-intretinuta, in timp ce domnia voastra, de varsta lui Flamand, bateti la portile recunoasterii ample, azi. Vorba e, cu ce ustensile bateti? Pai, fireste, si cu cele din anii '70! 3) Nu un instrument poetic sau altul e blamabil in sine, cat miza pe el, uzitarea in exces, pana la ras-rasuflare - pe o suprafata de text scurtisima. In lentoarea ei, bucla genitivala scapa priza la substanta profunda a poeticului, inmoaie directetea/urgenta, deserveste onctuos ritualicul, imnicul, ceremoniosul. Or, poemele dvs. se inscriu obsesiv in categoria "realului", tatoneaza regimul urgentei, nu sunteti care va sa zica o natura dilatat imnica. Un reflex de inadecvare, intre tonul cumva abrupt si procedeul buclat, bate in lentila lunetei, ca stridenta. Asta daca vreti o parere sincera, confraterna. 4) Simtul compozitiei/ proportiilor/ masurii, pana la a fi consacrat/ contrazis de un juriu, fie si al U.S., e guvernat de instinctul poetului, de vocea sa interioara filtrata harsit-anamnezic printr-o cultura (poetica, si nu numai). Ca diligenta, in modestul ei colt de pagina, s-ar dovedi inca mai exigenta decat un juriu (de competente disparate) in receptarea unui tip de discurs, nu trebuie sa ne bulverseze catusi de putin. Daca totusi se-ntampla, iata ce va propun: 5) E vara, cald, bem o bere, doua - dvs. la Craiova, eu pe terasa MLR, sau aiurea, si poate chiar ne limpezim. Mai ganditi-va. Inclusiv la faptul ca, din patru sintagme citate mai sus din Flamand, doar doua sunt metafore genitivale. Celelalte doua sed bine mersi in dativ. N.B. Am adoptat intr-o chestiune extrem de grava aceasta morga sfatoasa, care-mi displace, ca sa contrapun unei tifle pasabile toata consideratia. Mai mult, nici ca se face! Gabriel VALEANU (Alunu, Valcea): "Ma numesc Gabriel, sunt un poet de la sat, si cu toata stima indraznesc sa trimit si eu cateva versuri, considerand ca voi fi pe placul d-voastra, dar mai ales ca voi avea onoarea de a debuta in cotidianul, de ce sa nu recunosc, destul de interesant. In '92 am debutat pentru prima data, apoi cu teatru peste cativa ani mai tarziu, si bineinteles continui sa creez, pentru ca nu pot trai daca nu scriu, poezia e-n inima si-n sufletul meu, si curge prin sangele meu. Numai bine!". Draga Gabriel, ti-am reprodus scrisoarea integral, ca sa te vezi cu ochii tai in cotidianul destul de interesant. Dintre poemele firesc intitulate pentru un liric declarat rural "Metafizica l", "Metafizica ll", "Filosofie", "Revelatii" etc., am ales, nu stiu de ce, "Taranul": "Omul timpului, fructul campului/ Cantecul dorului, piata poporului!/ Ei, da, e tot ce cititi/ Iubiti-l si nu-l mai mintiti". Aferim, poete. Numai binele, si domniei tale. Gheorghe IONESCU (Craiovita Noua, Craiova): Ne trimiteti, de asta data, in file-ngalbenite, smulse din dosar, "Nostalgie. Pamfletul Anului... '80". Despre zaibar, nimic, in 13 pagini x 34 de versuri, egal 442 versuri! Sustinut, ca forta evocatoare, pastos ca limba, stangaci ca strunire a mijloacelor, etern ca tema, nul ca valoare estetica, si totusi adorabil, da, adorabil, in vetustetea gratuitatii de pastisa coclita. Piesa de muzeu, ar fi de publicat integral, dar de unde muzeu? A, fragmentul de mai jos va da ceva fiori, la o lectura onesta, anumitor scribalai prefirati pe terasa MLR. Asa le trebuie! .................... "Unde ne sint scriitorii cu pretentii cumpatate Care asudau din greu pina la anxietate Ca sa scrie o nuvela, o schita, o poezie Rupind-o parca din suflet sa ramina pe vecie Recunoastere, sfidare, acuzare, marturie Laudare, evocare, finete, bijuterie? ..................... Cei de-o buna vreme-ncoace dintr-o insailatura De propozitii si fraze spun ca fac literatura Moderna, de avangarda sau traditionalista Dar ea e de circumstanta si superficialista. Cind esua dadaismul cu antiliteratura Aparu constructivismul spre a imita natura Lansind pictopoezia si jazzbandul frazelor Fara sa dea forme pure, sincretismul artelor. Insuccesul lamentabil favoriza anarhismul ................... Pina fatal se ajunse la-nchistare, ermetism Dind impresia ca fac indemn la sugestivism Sau o metaforizare a limbajului uman Insa luate ca valoare toate nu fac nici un ban." ...................... (lunetistul de Z.l.)