Draga poete, cred ca te-am citit prima oara pe la inceputul anilor '80, probabil in "Luceafarul". A fost o lectura-soc, n-am uitat-o. De-atunci, ti-am pierdut urma. Nu ne-am vazut niciodata. Ma vei crede ca m-am bucurat sa primesc la redactie, zilele (saptamanile) trecute, acest concert pentru coarde vocale si nervi, aparut in 2002 la Cartea Romaneasca. Din nota biobibliografica aflu surprins ca e al doilea volum, dupa Intamplari cu creierul meu, tras in 1997, tot la C.R. L-am scapat pe acela, cum il scapasem pe-acesta. Nici cronici nu-mi amintesc sa fi citit, sa fi atras cumva atentia. Mai trebuie adaugat, pentru cititor, ca debutul s-a produs in urma unui concurs pe care Intamplarile..., in manuscris, l-au castigat. Cum au castigat, ca volum, si premiul de debut al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti... - Cele despre care vorbesti au fost momente miraculoase. La modul in care traiesc eu, intr-un bloc anonim din micro doispe, Tirgoviste, nu poti astepta decit miracole si, iata, uneori se intimpla. Pe vremea debutului in presa literara, locuiam in Produlesti, satul natal, dar reuseam sa frecventez aproape regulat un cenaclu bucurestean de care lumea nu vorbeste deloc, desi multi au trecut pe-acolo, cenaclul revistei "Amfiteatru", preponderent studentesc. Discretia care o inconjoara pe cea care il conducea, poeta Constanta Buzea, explica uitarea lui. Dinu Flamind, Grigore Arbore, staff-ul cenaclului, sunt departe. Stratan, Radu Calin Cristea, Magdalena Ghica, Viorel Padina si multi altii au trecut intii pe la "Amfiteatru". Prima carte optzecista, Ninsoarea electrica, a lui T.T. Cosovei, prezentata de Mircea Cartarescu, a fost lansata (si) acolo. Era un cenaclu cit se poate de tare. Am citit in citeva rinduri la "Amfiteatru". La "Luceafarul" m-a primit Grigore Hagiu. A citit poeziile pe loc, s-a ridicat, masiv, de pe scaun si m-a imbratisat: "Batrine, esti poet. Poeziile vor aparea". Astea trebuie sa fie poeziile de care-ti amintesti tu, au aparut in ianuarie 1979, concomitent cu un grupaj in "Amfiteatru", despre care nu fusesem prevenit. Asta pe mine ma ametise, dar altora n-a placut, nici unora nici altora, de fapt, iar eu nu intelegeam de ce, prin Produlesti nu se stia ca nu e bine sa frecventezi si "Amfiteatru" si "Luceafarul" in acelasi timp. "Luceafarul" nici nu m-a mai publicat, s-a mai intimplat abia cind am intrat in atentia poetului Cezar Ivanescu si a cenaclului sau, mult mai tirziu. - Despre carti, acum. - Prin 1997, am predat un manuscris la Cartea Romaneasca, la Concursul de debut si apoi am asteptat. Si am asteptat pina cind, intr-o zi, am primit un telefon. Eram un cistigator! Am vazut Intimplari cu creierul meu sub forma unei carti tiparite, prima data la tirgul de carte Bookarest 1998, la standul editurii C.R. Nu m-am putut opri linga stand, aveam o senzatie groaznica, de rau fizic, nu aveam aer. Puzderie de carti era acolo si ma gasisem si eu sa adaug una, parca celelelte n-ar fi fost de-ajuns! Noroc ca ma puteam, dracului, ascunde undeva si, la urma urmei, nu ma cunostea nimeni. N-aveam ce pati. Asa mi-am mai revenit si am ramas sa ma uit de la distanta la standul acela. intr-o alta zi, cum ar zice Nica din Humulesti, imi spun ai casei ca m-a sunat cineva de la Bucuresti, sa ma prezint in ziua cutare, in locul cutare, sa-mi ridic premiul de debut in poezie al Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti. Ca sa vezi! - Ei bine, cine a scris despre carte atunci? - Eu n-am trimis-o pe nicaieri, atit de bine ma pricepeam sa-mi fac imagine de scriitor, trebuie sa fi trimis-o editura, caci au aparut cronici in "Romania libera" (Dan Stanca), in "ArtPanorama" (Cristina Carstea si St. I. Ghilimescu), in "Convorbiri Literare" (Gellu Dorian), in "Luceafarul" (Geo Vasile, care a reluat articolul intr-o carte a lui, Poezia romana intre milenii). Local, in "Realitatea dimboviteana", Tudor Cristea a produs o cronica ampla. Absolut tot ce s-a scris a fost, cum se zice, de bine, lecturi adevarate, nu de complezenta, se simte. - A existat ceva anume care in cazul tau a intarziat atat debutul editorial? - Pe la inceputul anilor '80, eram autorul a doua volume in manuscris, Linia de plutire si Poezie moarte dragoste somn, care nu stiu de ce nu aveau succes la edituri, aparusera grupaje din ele in reviste, fusesera primite foarte bine prin cenacluri, Cezar Ivanescu scrisese despre ele. Nu stiu, nu pot sa fac presupuneri. Am inceput sa ma schimb, nu mai tineam la textele mai vechi, ma sufocau (scriam foarte concentrat), imi ramasesera mici. O data cu poemul "Camasa noua" (pe care ti-l propun spre lectura), am schimbat unghiul si tonul, am inceput sa-mi construiesc o identitate poetica. Nu sa cint asa, natural, ca o pasare pe creanga. In 1986, era gata Intimplari cu creierul meu, dar editurile nu mai organizau concursuri de debut. Generatia tragea si ea obloanele pravaliei. Se spunea, gata, cine a debutat, bine, cine nu, nu! Trebuie sa scoatem acum alta generatie! Diabolica masinarie, in ce ma priveste, generatia asta, care mai avea si promotii! De altfel, nici eu nu mai vedeam vreo cale de publicare, scriam asa, pentru cenaclul din Tirgoviste, pentru prietenii care ma citeau, pentru ca-mi venea sa scriu, pur si simplu. Ce era sa fac? Scriam liber, eliberat de orice speranta si vanitate, cum ar veni. Sa stii ca se poate si asa. In 22 Decembrie pe care-l stii, pe la prinz, eu si Ioana topaiam prin casa: "o sa publicam carti, o sa publicam carti!" A inceput insa nebunia: "Daca nu acum, atunci cind, daca nu noi, atunci cine?", "Numai impreuna putem reusi!" "Bai, nu putem sa stam asa, am tacut sub Ceausescu, n-o sa tacem si-acum!" ziceau prietenii mei si eu cu ei. Asa ca, din Alianta Civica, in Partidul Aliantei Civice si de-acolo cit pe-aci sa aterizez in Parlament, daca n-ar fi fost vigilent un lider politic de-atunci, show-man acum. "Sa mai terminam cu poetii astia!" si m-a inlocuit cu un catindat de la tentru... Din 1986 pina in 1998 sunt niste ani care s-au dus si nu se vor mai intoarce, totusi cred ca am facut ce trebuia sa fac la vremea aceea. In plus, imi suna excelent ca o carte scrisa in '86 a fost premiata de doua ori in 1998. O carte a unuia care abia de stie pe ce lume (literara) se afla. Tot se spune ca n-ar fi existat literatura de sertar. Eu ma uit in sertarul meu si vad ca e plin. - Te-ai nascut la tara. "traiam intr-o fotografie pe vremea aia. nu vant nu ploaie cerul nu posomorat. o fotografie de la paispe ani." Cum ai iesit din fotografie, sa ajungi la o arta a cuvantului atat de subtila, de rafinata, dar si cu un anume suflu, acel "sunet de fond", al tau? - In fotografia aia, un baiat in pantaloni de doc si camasa in carouri priveste grav curtea unei scoli ponosite, de tara. Baiatul ala citea toata ziua, atit facea. Mergea la Titu pe jos, kilometri si kilometri, dupa carti. Nu putea lua acasa decit citeva, asa ca raminea ore in sir mingiind cartile, cotoarele lor. Atingindu-le, deveneau ale lui. Pe scurt, citeam toata ziua si in toate zilele. Mai mergeam si la scaldat si la furat de cirese... Unde fugi dintr-o carte, daca nu in alta carte? - Si cum ai evoca, dupa lumea copilariei, acele intalniri care, in anii formarii, au influentat destinul tau ca poet, si nu numai? Cum te-ai cladit? - Ziua in care am descoperit Rilke, intr-o gradina inflorita, de zarzari, pe iarba, cu cartea aia in fata ochilor, citind, cind in paginile ei, cind printre verdele crud pe fond albastru... Cind n-am mai vazut literele, caci se inserase de mult, eram drogat, levitam, aveam senzatii limpezi de irealitate, de independenta a spiritului de lumea pe care o priveam cu intelegere doar. Dar Dostoievski? Dar Faulkner? Dar Pavese? Dar Kafka? Dar Kavafis? Dar Montale? Dar Arghezi? Literatura romana am inceput s-o iubesc mai tirziu, pentru ca interesul pentru ea este omorit temeinic de scoala. Cine sa mai citeasca din placere un autor "predat" la scoala? Am citit Nichita Stanescu pe masura ce-i apareau cartile, dar cel mai mult ma incinta Nichita cel tinar. Pe Cezar Ivanescu l-am descoperit mai tirziu, cu caramida lui, La Baad. Mi-au placut Gellu Naum, Mazilescu, Ursachi, Adrian Popescu, Proprietarul de poduri a lui Dinescu. Poezia lui Petru Romosan mi s-a parut neomenesc de frumoasa, "de neatins de neatins", cum ar zice Prelipceanu, care de asemenea mi-a placut. Apoi, am citit, cred, toti optzecistii, cum apareau ei, unul dupa altul, cu cartile lor proaspete, vii, interesante. Mi-a placut Totul lui Mircea Cartarescu, mi-a placut Iaru, Aer cu diamante, Mariana Marin. Toti mi-au placut. Sa nu-i uit pe Gabriel Chifu si Tudor Cristea, aparuti ceva mai inainte, printre primii premianti, daca nu ma insel, la concursurile de debut. De cladit, cum zici, am facut-o singur, cit am putut, in spirala cred, din moment ce ma surprind sustinind idei pentru care saream in foc la douazeci de ani. Sunt un self made man. Ma fascina viata lui Jack London pe la saisprezece ani, dar Romania nu era America, iar Ceausescu nu era un Mare Tata Alb. Romania nu avea iesire, cit de mica, spre Occident, iar eu in liceu eram premiant, copil de oameni saraci, olimpic la limba romina. Nu aveam decit Europa Libera si pe Cornel Chiriac, la moartea caruia n-am plins, caci eram baiat mare, dar eram distrus. Am cules lucruri de ici de colo si nu numai din literatura. Ceva din Van Gogh, ceva din Bach, corespondenta primului cu fratele sau, corespondenta lui Joyce, au trezit cu zgiltiieli ceva in adincul meu... M-am raportat mereu la mine, la ce mi-ar placea sa fiu, in nici un caz la altii. Am oroare de mimetisme. - Intre cele doua carti publicate la interval de cinci ani, observ o schimbare de fotografie, si cam atat. Au aparut, in poza, ochelarii. Incet-incet, insa, la lectura se simte o alta consistenta, "organul" poetic percepe cu o acuitate, pe care nu o pot numi decat diabolica, infra-amanuntele, gesturile "mari" se leapada, se pierd intr-un minimalism scaparator - matca/ marca ta dintru inceput, "zgomotul de fond" amintit. Scrii mult poezie, lucrezi mult? - Creierul meu produce continuu text, in afara momentelor de oboseala, cind e strivit. Daca ies pe usa, el formuleaza: "Domnul iesi pe usa la ora cinci". La cinci dimineata, vreau sa spun, caci trebuie s-ajung la scoala, cum ne-am putea hrani, patru persoane, fara renumeratia aceea mica, dupa buget? Basca, studentia la Bucuresti a Dianei, fiica noastra. Am citit ca unii poeti cauta sponsori care sa le plateasca intretinerea. Foarte, foarte interesant. Eu sunt de moda veche, mi-o platesc singur. Daca ar fi conectat la o imprimanta, creierul meu ar umple rafturi de biblioteca. Caci, altceva, aproape, nici ca face. Scriu doar fragmente din ce produce creierul meu. Scrisul presupune consum de energie enorm. Daca ingerul nu mi-ar da nimic, nimic n-ar fi, si el imi da pentru ca sunt asa cum sunt. Cu ceea ce-mi da el, fac, ce pot, eu. Sunetul final e totul. Daca nu suna cum trebuie, lucrez un text la infinit. Un text, care nu suna a nimic, nu e nimic. Vad des prin reviste asa ceva. Asta ma deprima. - Cine te citeste dintre apropiati? In afara de motanul pet, parerea cui mai conteaza? Cum a fost receptata de critici a doua carte? - Pet va fi primul care se va trage din pisica. Nu citeste, e drept, dar, spre deosebire de cei trasi din maimute, te asculta cu luare aminte. Nu stiu pe cineva care sa asculte cu ochi atit de atenti si plini de intelegere. Prima persoana care citeste ceva scris de mine este Ioana, sotia mea (ei, bine, da, poeta Ioana Dana Nicolae, una din poetele bune din Romania, zice Eugen Negrici care se mira de ce nu este mai cunoscuta). Pe urma, amicii, Marius Baditescu, Mirel Lazar... Sunt greu de convins, astia trei. Nu-i duc pe ei cu texte mai slabute. Au scris despre ea Nicolae Prelipceanu ("Romania libera") si Tudor Cristea ("Litere"). A doua carte este abia acum in curs de difuzare, abia acum trimit pe la reviste.). A obtinut premiul pentru carte aparuta in 2002, la Festivalul de Literatura "Sensul iubirii" de la Turnu Severin. Sa mai vedem... - Cum ti-ai construit volumele, ce ne poti spune despre "bucataria" lor intima...? - Putin din primele doua manuscrise si jumatate din Intimplari cu creierul meu au alcatuit volumul de debut. Cealalta jumatate si alte texte formeaza Imersiunea (inca neaparuta). Concertul... este o carte lucrata intr-o vara din materialele unui an. Era gata cind avioanele acelea loveau in New York. A zacut in sertarul unei reviste bucurestene mai bine de un an (literatura de sertar, nu?), a aparut cartea, dar grupajul, nu. Nici prezentarea facuta de Omul Greu. In Romania, lumea promite usor si nu se tine de promisiune si mai usor. Oamenii orgoliosi pierd foarte mult, zicea un istoric latin, n-am nici un motiv sa nu-l cred, de-aia nu sunt un orgolios, ca mi-a placut istoria si latina. Linia de plutire, titlul pe care-l anuntam deasupra unui grupaj publicat de Alex. Stefanescu in SLAST, a aparut pe cartea de debut a unei poete, ulterior. Coincidenta. Intimplari cu creierul meu e un titlu realist, asta e. Concert pentru coarde vocale si nervi e un vers mai vechi. Mai am titluri din care voi scoate carti: O catedrala pe sunete, Eu, zise el. Poate mai trebuie cuiva. Cu editorul (Dan Cristea) am lucrat perfect, ii datorez mult, mi-ar fi putut face mult rau si n-a facut-o. Asta nu se uita. Prima carte a fost lansata unde am spus mai sus, la "Bookarest" 1998. Apoi, la "Mostenirea Vacarestilor", in Tirgoviste. A doua carte n-am lansat-o nicaieri. Se afla in librarii particulare din Tirgoviste si Titu, si la Cartea Romaneasca, in Bucuresti. Asa circula cartea de poezie azi, pe motiv ca nu se cumpara. - De la poezie ai trecut la proza, la eseu. Toate tipurile de scriitura abordate se inscriu probabil intr-un proiect, pe care l-ai prezenta, cum? - Poete, chiar acum am sa-ti fac o neplacere. Proiectele mele se indreapta masiv spre proza. Exista ceva-ceva dintr-un volum numit Povestiri cu personaje reale, doua texte aparind deja, in "Romania literara" si in "Litere". Mai e romanul Haotic, asta ma chinuie mult. Poezie si proza, se vor ordona intru crearea acelui spatiu pentru care titlul romanului spune destul. Lumea vazuta in felul meu, de fapt nu al meu, al unui copil care nu reuseste sa fie ca altii, nu stie de ce. Imersiunea este in planul editurii Junimea, pe 2003. Eseul critic Marin Preda si mitul omului nou isi cauta de cinci ani un editor, tot de atunci asteapta publicarea in Romania literara, ceea ce revista face acum cu, sa zic asa, entuziasm. Se pare ca-si va gasi si editor. Poezie voi scrie din nou, am ceva material prin caiete si foi, imediat ce voi simti ca pot s-o fac mai bine decit pina acum. Daca nu scriu mai bine decit am mai scris, de ce sa scriu? Sunt semne c-am s-o fac. Si, in fine, nu stiu ce-o sa fie cu eseurile astea critice ample. O sa mai scriu vreunul? Interviu de Marian DRAGHICI