Tudor Negoescu (Craiova): Demarati seria celor cincisprezece poeme trimise, astfel: "Am absolvit, Magna cum laudae,/ scoala superioara a marilor/ ratari, a marilor umilinte.../ inca de-atunci, de tinar, / m-am cununat pe viata cu/ caderea in gol/ inca de-atunci am devenit,/ sa nu-l minii pe Dumnezeu,/ un acrobat de mare succes! / Sint un kamikaze cu fata tatuata/ de lacrimile obscene ale/ spaimei,/ sint un Icar domestic cu aripi/ minjite, mai mereu, de noroi./ Publicul isterizat mi-asteapta / telenovela marturisirii pacatelor,/ multiplele fracturi craniene,/ caldarimul fiind Judecata mea/ de Apoi!". Am citat poemul titular din volumul la care lucrati, Acrobat in cadere. La bani foarte marunti, i se pot reprosa discursului dvs., nu doar acestui poem, "teatralitatea" (jucarea personajului liric), recuzita datata, incremenirea poieticii in aerul celuilalt secol, procedeul metaforei genitivale, de tot fumat ("miinile lacome ale ochilor", "lacrimile obscene ale spaimei", "papusa gonflata a iluziei", "haina prea stramta a singuratatii", "scrisorile spumoase ale valurilor" etc.)., dar si reminiscentele de lectura ("tunelul oranj"?). Daca "raul" critic Nicolae Coande v-a semnalat volumul de debut, si asta v-a bucurat "cat Premiul Herder", e, pentru mine, semn ca nici Premiul Herder nu mai e ce-a fost. Voi propune poemele pentru lectura in cenaclu. Un posibil, ultim, argument, e chiar Ultimul argument Ca un disperat, cersesti Lumina, pe la bariere pustii. Cu miinile lacome ale ochilor te-agati de ultima zare, de ultimul orizont. Un zacamint sarac, spalat de lacrimile atitor baiesi, un zacamint sarac, cerul! Felix Nicolau (Bucuresti): Multumesc pentru scrisoare si volum. Eleganta, scrisoarea; rafinat, volumul. Una peste alta, o mica nedumerire: daca poezia, daca scrisul, v-ar fi cale de redemptiune, si-atat, care-i baiul? Mihail Medrea (Sibiu): Cele trei proze, promitatoare. Ar fi un debut absolut, sau...? Le propun pentru Cenaclu. Mai trimiteti, sa facem impresie. Valentin Eleazar: "... am 21 de ani, sunt din Bucuresti, si va trimit spre lecturare niste poeme, in speranta ca, intr-un viitor ipotetic, prin intermediul dumneavoastra si sub largul patronaj al diligentei, imi veti acorda ocazia sa citesc in cenaclul Euridice. Astept raspuns....". Draga domnule Valentin, cele 5 poeme vampirice (scrise de mana cu cerneala rosie!) sunt, din pacate, ca si ilizibile. Ceva vibratie zace acolo, inecata, sufocata de magma revulsiva a unui limbaj forfotitor, ce nu cristalizeaza in acele pagini. Cat priveste "largul patronaj", vedeti si dvs. ca se rezuma la modestia a x quadrati. Ca sa ajungeti sa cititi la Euridice, e cazul sa incepem prin a renunta la faza asta "lenesa", draculesca. Luati cuvintele in posesie, vampirizati-le cat poftiti, dar, daca va rezumati la hemoragia cernelii, nu ajungeti la nici un "schelet" cat-decat personal. Talent, sigur aveti: "Caci da, tacerea e o maimuta ce respira lumina/ ostracizare a ceea ce seducem sub limba fantomelor, incantatie/ tatuata pe meninge, oglinda impaiata cu sunete/ nord al singuratatii mele..." ("Delirium tremens"). Mai trimiteti limpezit, dactilo! George Brancoveanu: "Desi am 21 de ani sunt inca un copil, asa ca iarta-mi gandurile puerile...". Maturizati-va, domnule student (la contabilitate)! Tineti-va de carte, deveniti bancher, sau finantist, ca T.S. Eliot ori ca Wallace Stevens si, daca aveti de scris poezie, veti scrie. Daca nu, nu. Am primit nu trei, ci un singur grupaj de versuri, la care am si raspuns. Iata-va acum un, periat, scurt poem: "Bunul meu tundea iarba/ cu mana verde, cu cea albastra/ ajuta un om acolo, departe(...)// Cand bunul meu tundea iarba/ cu mana lui verde/ eu aveam in palme bucati de cer/ daruite din mana albastra". E ceva, insa... Pe drumul scrisului (poeziei), interminabil, abia ati facut primul pas, si acela pe jumatate. Cealalta jumatate, cu voia dvs., imi apartine. Un sfat: "Vorbeste limpede si maine vei fi stapanul lumii". Cel ce a scris acest vers s-a nascut la nici 70 km distanta de locul nasterii dvs. Cititi-l si mai vorbim!

(lunetistul de Z.l.)