Desprinsa de mai multi ani, din 1990 incoace, de problemele literaturii si ale creatiei epice proprii, devotata publicisticii si activitatii civice de la revista 22, Gabriela Adamesteanu si-a reeditat prozele scurte din volumele Daruieste-ti o zi de vacanta (1979) si Vara-primavara (1989), intr-o selectie proprie ce repeta titlul primului dintre ele. Prozatoarea isi facuse debutul cu romanul Drumul egal al fiecarei zile, in 1975, foarte bine primit de critica si reeditat in 1978 si in 1992. Adevarata mare izbanda narativa a scriitoarei o reprezinta romanul Dimineata pierduta, aparut in 1983, ce a impins necrutator in umbra restul operei. Reeditandu-si recent nuvelele, prozatoarea incearca sa le faca dreptate, dar si sa se imbarbateze pentru a relua pactul cu literatura. Unitatea lor de tonalitate si realism cotidian nu reuseste sa inlature impresia de exercitii pregatitoare. Prin stil, tema, recuzita sociala si stari psihologice, nuvelele Gabrielei Adamesteanu vin foarte firesc in prelungirea si dezvoltarea universului epic din primul roman. Reorganizand sumarul celor doua volume de nuvele ale sale, Gabriela Adamesteanu a clarificat diferentele de registru stilistic, intr-un mod cat se poate de transant. A lasat pe dinafara doua proze din volumul Vara-primavara, tocmai acelea care anuntau un alt filon si, mai ales, o alta tehnica narativa, mai experimentalista: Dialog (de mai mici dimensiuni) si Intalnirea (cea mai ampla, cu o desfasurare de micriroman, pe aproape o suta cincizeci de pagini). Dupa marturisirea autoarei, nuvelele din volumul Daruieste-ti o zi de vacanta sunt episoade sau "scene de gen" dintr-un roman ce nu se mai inchega, scris in rastimpuri si marcat de sincopele redactarii; sunt, cu alte cuvinte, capitole finisate, bine individualizate, dintr-un roman esuat, ce s-ar fi intitulat Provizorat. Fluxul epic unitar il da miscarea personajelor in acelasi regim politic expresiv, niveland destinele si viata cotidiana. Mai multi tineri stagiari se intalnesc la munca de birou dintr-o aceeasi institutie (ce pare sa fie un institut de proiectari), parcurgand aproximativ aceleasi experiente: naveta, ore de serviciu, iesiri la sfarsit de saptamana, plimbari de dupa-amiaza, singuratati, dezamagiri morale si sentimentale, nelinisti in legatura cu posibila evolutie, amenintari ale cenusiului si mediocritatii, infrangeri. Prozatoarea urmareste, cu meticulozitatea detaliilor realiste si psihologice, meandrele relatiilor dintr-un grup profesional. Coerenta universului narativ este sustinuta de un timp social comun (deceniul opt), acelasi mediu (o institutie bucuresteana de functionari cu munca de birou), aceeasi varsta (tineretea care isi cauta afirmarea profesionala si siguranta unui cuplu), aceleasi stari (de indecizie, neliniste, cautare si insatisfactie). Sunt premisele unui roman al vietii cotidiene, de felul celor semnate de Virgil Duda, Norman Manea, Mihai Sin, Alexandru Papilian, Mircea Nedelciu sau Bedros Horasangian, chiar daca uneori nu este realizat decat din secvente nuvelistice. In Nelinistea, prima proza din volumul Daruieste-ti o zi de vacanta, intr-un cuplu cu nu prea mare vechime se instaleaza brusc adevarul despre indiferenta dintre cei doi, transformata in adversitate. Evolutia starii de instrainare dintre Marta si Dinu este urmarita de prozatoare cu o atentie maxima fata de detaliile vietii conjugale si fata de gradatia psihologica infinitezimala a esecului si a sentimentelor de ostilitate surda. Nelinistea se instaleaza pentru ea ca un blocaj al comunicarii: "S-a pierdut pentru totdeauna ceva, se gandi, si vru sa aiba curaj sa priveasca asta in fata, si-atunci, cu degetele tremurand grabite, isi pipai bratul umflat; si, uitand de usa inchisa, vru sa se intoarca spre el si sa-i spuna. Nelinistea se aduna in ea, simtea cum o ineaca si nu stia cum s-o opreasca, si doar se plimba prin camere, trecand mereu dintr-una intr-alta, prin licarul amenintator al oglinzii" (p. 16). El, Dinu, persista intr-o atitudine de respingere, exprimata sec si nervos dimineata cand masina de barbierit ii ciupeste cateva fire de par: "Avea totdeauna reactii neasteptate la durerile mici, si Marta isi schimba privirea, coborandu-si a sila colturile gurii" (p. 15). Pe parcursul a doar zece pagini, nelinistea mocnita, surdinizata, razbeste la suprafata ca o teama puternica de boala, nebunie si moarte. Nelinistea devine o disperare aproape violenta, insuportabila. Aceasta e una din specialitatile prozatoarei: relevarea durerilor mici, profunde si persistente, ocupand intregul ecran al vietii intime si cotidiene a personajului cuprins progresiv de deceptie. Cladirea, a doua proza din volum, transcrie instalarea mediocritatii in viata unui tanar functionar. Perceptia relatiilor sociale subtil alterate dintr-un grup profesional inchis are o deosebita finete. Drama sta la panda in existenta mediocra, afectata de rutina, a unui stagiar. Mediocritatea face parte din categoria durerilor mici, perfide, care se pot repede acutiza, ca si nelinistea. In alta proza, O plimbare scurta dupa orele de serviciu, tanara stagiara Petrina, dintr-un institut probabil de proiectari, se afla la mijloc intre interesele de influenta, aparent neutre, a doi colegi de birou, mai in varsta. E profund dezamagita cand, ramasa cu unul dintre ei la o bere intr-o amiaza prelungita, acesta il denigreaza pe celalalt, cu scopul vadit de a-i castiga tinerei simpatia. Invidia, defaimarile marunte, dorinta de dominatie, ostilitatile interpersonale ii sporesc continuu deceptia (e altfel o durere mica, insinuanta, un sentiment cotidian), o deceptie transformata progresiv, amplificata si izbucnind in final ca un fel de greata morala. In nuvela titulara, cea mai ampla din volum, un barbat casatorit prea devreme invidiaza libertatea burlacului, dar dupa divort singuratatea devine insuportabila, iar echilibrul sau se frange iremediabil. Dupa o infrangere in viata sentimentala urmeaza o infrangere si in viata profesionala, sortit unei marginalizari fara putinta de intoarcere. Omul isi pierde energia elementara, necesara minimei subzistente, se abandoneaza inertiei, indiferentei totale si resemnarii, care duc pana la capat un umilitar si ucigator proces de depersonalizare. Nuvela Vara-primavara comunica cel mai bine cu atmosfera de crepuscul din romanul Dimineata pierduta. Matusa Milica este protejata confuz de nepoatele ei � Romanita, divortata, intretinandu-si fiul Matei, si Lia, gravida, alaturi de sotul ei Andrei � sa nu afle adevarul despre gravitatea bolii surorii ei. Problema celor doua nepoate ale Milicai, care nu se inteleg deloc bine, nu e ca le moare mama, ci cum sa ascunda matusii lor agonia si ce vor face cu ea in ultima instanta: o vor da sau nu la azil. Asistam din nou la o deplasare a interesului si a accentului epic pe durerile mici. Secvente de viata raman in suspensie, fara un final rezolvat, conform vointei prozatoarei de a-si regiza textul si deznodamintele. Schiteaza un conflict, dar nu il dezvolta, nu il dramatizeaza excesiv, ci il sugereaza in termenii unei proze tactic descriptive, constatative, persistand pe un ton de inregistrare neutra a unei situatii. Gabriela Adamesteanu, in nuvelele sale, este maestra in configurarea realist-psihologica a starilor de neliniste existentiala si asteptare indecisa, profilate in regimul cotidianului tern. Gabriela Adamesteanu, Daruieste-ti o zi de vacanta, Editura Paralela 45, 2002, editia a II-a, prefata de Carmen Musat

Ion SIMUT