Pe cand eram student, mi-era idol autohton. Chiar daca nu-i aparusera inca "Gradinile suspendate". Acum, la un an de la moartea domniei sale (fie-i tarana usoara!), MUZEUL NATIONAL ii onoreaza memoria asa cum se cuvine, organizand o ampla retrospectiva ALIN GHEORGHIU. Este cea mai importanta dintre intamplarile anului in lumea artei vizuale romanesti. A fost odata ca niciodata, o vreme cand toti gafaiam tarand din greu in sus, spre noi culmi de progres si civilizatie, o societate devenita, deja de multi ani, prea perfecta. Pictorizatorii fabricau, in vopsea gen pictura in ulei niste recipienti colosi (desenati foarte aproximativ) intre care pozau important niste muncitori eroi. Incaltati in cizme malace numarul 59, si alea puse peste niste ciorapi vietuindu-le non-stop pe picior inca de acum sapte saptamani. Titlul operei: Munca socialista! Recunosc ca necitind atent instructiunea riscam sa ajung faina, macinat fiind de atatea si atatea dubii intelectuale. Dar se pare am ramas aparent intreg. Asa am apucat sa vad la ORIZONT (tel. 315.89.17) expozitia lui RADU DARANGA, meserias de inalta clasa. Dar, nu te supara, Radule, cred o pictura atat de buna ca a ta trebuie citita in pensulatia alerta, dar totusi atat de precisa la analizarea formei, nu in titluri gen "Fata cu violoncelul" (panza continand, absolut paradoxal, o fata cantand la violoncel). Gigel se joaca de-a bombardiere supersonice, Bombonel jongleaza colegii din curtea scolii, iar eu, sac, mi-am gasit alta jucarie. Asa ca m-am deghizat in copil la vernisajul expozitiei IULIANEI VILSAN si al ANEI WAGNER, "Magarul de aur". Varsta inocentei s-a petrecut (cum altfel?) la o galerie tanara, de INTERESE. Acolo, pentru ca am fost cuminte si n-am stricat nimic, nici n-am batut vreun Ionel prezent la locul faptei (domnule ministru Caramitru, ma scuzati, asta-i stilul piesei), dintr-o poveste de Craciun a coborat o zana care mi-a dat ca premiu un volum ilustrat de Ana Wagner. Apoi m-a sarutat dulce, dulce pe obraz. Mi-a placut, mai vreau!