Traditia prezentei palestinienilor in Romania dureaza de circa 30 de ani. La inceput au fost studentii, care au invatat in centrele universitare romanesti, cu sprijinul statului roman. Apoi, prin intermediul Securitatii, o serie de oameni de afaceri a pus bazele unor tranzactii dinspre Romania spre Orient si invers. Multi dintre ei sunt astazi nume cunoscute in domeniul afacerilor sau medicinei, ca sa oferim doar doua exemple. Potrivit unor surse din serviciile secrete romanesti, o parte dintre ei au contribuit financiar si logistic pentru organizatiile teroriste din Orientul Mijlociu. O alta parte au fost chiar victimele celor implicati in astfel de operatiuni. Romania a fost una dintre primele tari din lume puternic implicata la nivelul negocierilor israeliano-palestiniene. In 1986, la Neptun, au existat negocieri la nivel inalt intre reprezentanti ai statului Israel si ai Organizatiei pentru Eliberarea Palestinei. Nicolae Ceausescu personal ii acorda un sprijin foarte concret liderului palestinian Yasser Arafat, considerat pe atunci drept un exponent al terorismului. Cu toata prietenia dintre cei doi lideri, Romania nu a fost ferita de atentate teroriste. Rafuieli intre diversele factiuni palestiniene au avut loc si in Romania. Prezentarea organizatiilor teroriste palestiniene este, tocmai de aceea, un subiect cat se poate de interesant. (Radu TUDOR) Sub denumirea HARAKAT AL-JIHAD AL-ISLAMI AL-FILASTINI (JIP), mai multe factiuni islamice radicale palestiniene au devenit active incepand cu 1979 in teritoriile palestiniene, in principal ca urmare a revolutiei islamice din Iran si a cresterii numarului de militanti islamici din regiune. Se considera ca gruparea a fost infiintata intre anii 1979-1980, in Egipt, de catre fosti membri ai gruparii Fratii Musulmani, proveniti din Fasia Gaza. Localizarea geografica a organizatiei cuprinde Teritoriile Autonome Palestiniene, Siria, Liban, Egipt, Liban si Iran. Factiunea condusa de FATHI SHQAQI a devenit in ultimii ani cel mai proeminent grup terorist palestinian care a adoptat ideologia Jihadului. Membrii acestei factiuni vad in "entitatea sionista" cel mai mare dusman al Fratilor Musulmani si principala tinta ce trebuie distrusa. In acest sens JIP cheama pentru infaptuirea unei lupte armate pentru eliberarea Palestinei. Aceasta va trebui sprijinita de o lupta de gherila condusa de brigazi revolutionare, ce au ca sarcina atacarea obiectivelor israeliene considerate vulnerabile. Militantii gruparii considera ca sunt cei care pun bazele distrugerii Israelului prin lupta ce va fi dusa ulterior de "marea armata islamica araba". Intifada In anii '80 gruparea a fost implicata deopotriva in activitati subversive si teroriste in teritoriile palestiniene, sub stindardul Intifadei deruland mai multe actiuni teroriste in Fasia Gaza. La inceputul Intifadei gruparea numara aproape 250 de membri si cateva sute de simpatizanti, majoritatea din randul tinerilor aflati in universitati sau de pe langa moschei. In august 1988, liderii gruparii au fost expulzati in Liban, unde FATHI SHQAQI a reorganizat factiunea si a strans relatiile cu Hezbollah-ul si Iranul, totodata extinzandu-si relatiile politice, devenind astfel un membru proeminent al Frontului Refuzului, creat, dupa intelegerea israeliano-palestiniana de la Oslo, sub influenta Siriei. Fondatorii JIP - FATHI SHQAQI, ABD AL AZIZ ODAH si BASHIR MUSA - au fost dezamagiti de moderatia Fratiei Musulmane din Egipt si de ceea ce ei considerau ca ar fi prioritar a se promova de islamistii egipteni in rezolvarea problemei palestiniene. FATHI SHQAQI si BASHIR MUSA au propus un nou program ideologic care, mai tarziu, a devenit o baza pentru noile organizatii. Ei afirmau ca unitatea lumii islamice nu reprezenta o conditie initiala pentru eliberarea Palestinei, dar pe de alta parte sustineau ca eliberarea Palestinei de catre miscarile islamice era cheia pentru unificarea lumii arabe si islamice. Cu alte cuvinte, realizarea Jihadului in eliberarea Palestinei de catre miscarile islamice va aduce "asteptatul Jihad" pentru reconstructia unicului si marelui stat islamic. Admiratia celor trei militanti palestinieni pentru revolutia islamica din Iran a fost in acel timp unica in felul ei in lumea araba si in randul miscarilor islamice sunnite. Nu numai ca ei considerau revolutia iraniana ca un model pentru lumea araba, dar acceptau principiile "conducatorului religios", cu toate ca acesta era un concept siit. De asemenea, FATHI SHQAQI a fost primul din lumea araba sunnita care, inca din martie 1979, a scris o carte, interzisa de autoritatile egiptene, in care revolutia iraniana si KHOMEINI erau glorificati. Acest grup de studenti palestinieni intretineau relatii stranse cu studentii musulmani radicali din Egipt, unii dintre acestia implicati in asasinarea presedintelui SADAT, in octombrie 1981. Ca urmare, radicalii islamici palestinieni au fost expulzati din Egipt, reintorcandu-se in Fasia Gaza, unde si-au inceput activitatea ca membri ai JIP. FATHI SHQAQI a fost ucis in octombrie 1995, in Malta, de agenti israelieni. Succesorul sau este dr. RAMADAN ABDALLAH SHALAH, care a locuit cativa ani in Florida, SUA, si s-a mutat la Damasc la inceputul anului 1996. SHALAH nu are charisma si capacitatea intelectuala si organizatorica a lui FATHI SHQAQI, aceasta influentand pozitia si activitatea organizatiei. Grupul a fost activ pe scena politica in Teritorii, in special in Fasia Gaza, adunand laolalta studenti si intelectuali. Pana la fondarea Autoritatii Palestiniene in 1994, JIP nu avea conexiuni cu HAMAS, fiind privita chiar ca o rivala a acestei organizatii. De atunci, in principal dupa ce HAMAS si-a schimbat strategia de actiune, comitand atentate sinucigase, au existat cateva cooperari la nivel operational intre cele doua organizatii, cum ar fi atacurile armate din februarie 1995 de la Beit-Lyd, sau in coordonarea simultana a altor atacuri teroriste. Moartea lui FATHI SHQAQI a determinat o incertitudine in ceea ce priveste pozitia organizatiei in Teritorii, aceasta nemaifiind privita ca un rival de catre HAMAS. Gruparea are birouri in Beirut, Damasc, Teheran si Khartoum, dar activitatea sa este concentrata in Liban, unde exista cateva zeci de membri ai JIP. Are influenta in Fasia Gaza, in special la universitatea islamica, dar nu in asa masura incat sa reprezinte un pericol asupra pozitiei dominante a HAMAS, in calitate de organizatie islamica palestiniana conducatoare. In decursul anilor '80, alte cateva grupari, componente ale JIP, au fost formate, insa principala factiune care a supravietuit a fost grupul format de FATHI SHQAQI. Dr. FATHI ABD AL AZIZ SHQAQI s-a nascut in Fasia Gaza, in ianuarie 1951. SHAQAQI si-a terminat studiile in matematica la Universitatea Bir-Zeit, de pe Malul de Vest, in anul 1974 venind in Egipt pentru a studia medicina la Universitatea Zaqaziq. A devenit activ ca membru al Fratiei Musulmane, dar in 1974, din cauza disputelor ideologice, a parasit organizatia. Imediat dupa ce Khomeini a preluat puterea in 1979, SHAQAQI a scris un pamflet intitulat "Khomeini: solutie islamica si alternativa", in care isi exprima sprijinul pentru revolutia islamica, subliniind pozitia acestuia referitoare la unificarea celor doua ramuri ale Islamului, Sunna si Siia. Cartea lui SHQAQI a fost interzisa, el insusi fiind arestat pentru trei luni de autoritatile egiptene. In 1980 SHQAQI s-a intors in Gaza si a inceput sa organizeze un grup de tineri islamici radicali, in special studenti care fusesera expulzati din Egipt ca urmare a activitatilor islamice subversive. Dr. RAMADAN ABDALLAH SHALAH s-a nascut in tabara de refugiati SAJA'IYAH, din Fasia Gaza, fiind unul dintre primii membri in JIP si apropiat al lui FATHI SHQAQI. A venit in Londra pentru a studia si a fost seful rezidentei JIP din aceasta metropola. De aici a dirijat actiunile militare si activitatile de propaganda si informatii din Teritorii. SHALAH si-a terminat doctoratul sustinand o teza despre economia islamica, la Universitatea Durnham din Marea Britanie. In 1990 a mers in Statele Unite pentru a preda cursuri despre Orientul Mijlociu in cadrul Universitatii Tampa din Florida de Sud, unde a devenit, de asemenea, director al Institutului Mondial de Studii Islamice (WISE) - pepiniera pentru viitoarele cadre ale JIP. Dupa uciderea lui SHQAQI, in octombrie 1995, ABDALLAH SHALAH a devenit liderul factiunii JIP. Seicul ASAD BAYYUD AL TAMIMI, descendent al unei distinse familii din Hebron, s-a nascut in 1924 si si-a terminat studiile in drept la Universitatea AL AZHAR din Cairo, in 1949. TAMIMI si-a inceput cariera politica in anii 1950 in cadrul FRATILOR MUSULMANI, dar mai tarziu a parasit gruparea, deoarece ei nu acceptau ca prioritate problema palestiniana. A fost unul dintre fondatorii PARTIDULUI ELIBERARII ISLAMICE, o organizatie pan-islamica ale carei baze erau in Iordania. In anii '60 a fost imam al moscheei Al-Aqsa din Ierusalim. In 1969 a fost expulzat din Israel in Iordania, din cauza predicilor radicale pe care le sustinea in moschee. Dupa revolutia islamica iraniana, aparent cu acordul Guvernului iranian si in cooperare cu FATAH, a inceput sa recruteze tineri palestinieni - inclusiv membri activi FATAH - pentru noua organizatie JIP. Conform opiniei sale, SHQAQI, MUHANNA si altii aveau sa se desparta de organizatie in 1980. In 1989, TAMIMI si-a denumit factiunea nou creata Jihadul Islamic - Batalioanele Al-Aqsa. In prezent, TAMIMI locuieste in Iordania. In anul 1984, seicul TAMIMI a scris o carte intitulata "Disparitia Israelului - o norma a Coranului", in care a incercat sa demonstreze importanta pe care Coranul o acorda Palestinei si ca Jihadul in Palestina a fost creat nu numai pentru a aduce musulmanilor inapoi "Pamantul sfant", ci si pentru a-i pedepsi pe toti "evreii infideli". AHMAD HASSAN MUHANNA s-a nascut in Khan Yunes si a devenit ofiter in Armata Palestiniana de Eliberare. A fost inchis in Israel pentru activitati teroriste, in inchisoare devenind un extremist islamic. In 1985 a fost eliberat ca urmare unui schimb de prizonieri. Si-a continuat activitatea terorista, intrand in legatura cu factiunea lui JABER AMMAR, pentru aceasta fiind expulzat in Liban, in 1988. La inceputul anilor '70, seicul JABER AMMAR a fost condamnat la inchisoare pe viata pentru activitatea terorista. A fost primul care a format un grup radical islamic in interiorul unei inchisori israeliene. AMMAR a fost eliberat in 1973, ca rezultat al unui schimb de prizonieri, dupa care a plecat in Egipt. El a fost expulzat de catre autoritatile egiptene pentru activitatea subversiva impotriva regimului. Ulterior, si-a continuat activitatile teroriste si subversive impotriva Israelului si Egiptului de pe teritoriul Sudanului.