Ioan GROSAN 

Probabil ca, dupa moarte, pe-acolo pe unde s-or fi gasind, dictatorii lumii "traiesc" - daca mi se permite acest verb funest - mari sentimente de frustrare vazand pe mana cui a incaput averea lor antuma. Si putem sa ne imaginam linistiti cum de fiecare data cand se organizeaza licitatii cu lucrurile care le-au apartinut, Ceausescu si scheletul consoartei sale se rasucesc oripilate in mormantul lor din Ghencea civil. Si totusi, poate ca alaltaieri Prematur-Impuscatul sa fi avut si un simtamant de esenta patriotica vazand ca sase potentiale rable pe care le-a avut au fost vandute pentru frumusica suma de 1,4 miliarde lei, bani care au intrat, meritat, in contul Serviciului de Protectie si Paza, mostenitorul post-decembrist al serviciului similar care-i apara pe defunctii soti. Adica, cum ar veni, averea a ramas tot in familie. Nu putem sti ce obiecte mai exista de pe urma Ceausestilor, dar e de presupus ca nu foarte multe. De aceea, venim cu o sugestie: n-ar fi oare benefic pentru toata lumea ca si demnitari romani importanti de azi sa scoata la licitatie lucruri personale de larg interes national? De ce sa lase domniile-lor pe seama unei posteritati imprevizibile si adesea nerecunoscatoare o operatiune pe care o pot face chiar acum? Cine, de pilda, n-ar dori sa aiba in garderoba, presupunand ca mai exista, costumul in care dl Iliescu a simtit pentru prima oara in avion, la intoarcerea din China, ca se impotriveste megalomaniei asiatice a dictatorului? Sau maieul in care a nadusit dizident ascultand fatidicile Teze din Iulie? Ori sticluta plata pe care dl Vacaroiu o tinea in servieta pe vremea cand trudea cat era ziulica de scurta la Comitetul de Stat al Planificarii? Vorba lui Eugen Barbu: am facut si eu o sugestie, n-am dat cu paru'...