nepereche in noptile cand isi desface picioarele, unul mai fara-nceput si sfarsit decat altul, ca doua razboaie mondiale � inscrisi intre ele, cei douaze's'unu de ani ai lui, cand a intrat la ea, de perioada interbelica, taie masura exacta a pasului, linia coapsei, maiastra de aer a golului dintre craci, cum ai slefui cu germana lui das ewig weibliche pronuntia frantuzeasca (chercher la femme) � si care-i vor fi inspirat comparatia gratie semnului din nascare in forma de tanc, de pe latura interioara a gambei, cu teava-ndreptata in sus, tintind sexul (o poveste a gestului: mana adusa la burta a tinerei profesoare de mate, in chiar timpul lectiei cand, despicandu-l in doua, o coloana de tancuri sovietice tocmai intra-n sat, ca pentru a-si feri sarcina/ fatul zvacnind prima oara-n turela materna de cha(i)r la atingerea celei care, la tabla, cu creta-ntre deste � ea insasi ca data cu var � explica: "doua linii paralele nu se intersec...") fata mare, injura de nasterea ma-si/ se roaga de doamne, maica domnului. Numele ei fie tanka, chiar daca-i maria. in numele precistei poarta cu gratie cele doua razboaie � cel stang, cu warice! � prin inima targului, nepasatoare la trecerea timpului�zebra de zile albe si negre�, la focul piezis din privirea barbatilor� mama zicea: "de pisica si de om te desparti la intrare, altminteri nu scapi de ei"�, cum ai strabate un camp minat fara harta, inchisa in propria sa carapace � tanchista din nastere � ca o zeita-n armura. Blin- data-n nasterea ma-si! usoara de parca nici maica-sa n-a fost in veci grea cu dansa, nici fecioara maria cu Unul nascut nu facut (o poveste de dragoste: cum s-au luat golul dintre picioare cu goala stapana-a acestora, -n sensul ca cine s-aseamana se aduna). istoria trece cu pas de femeie: in '89, pe 7 noiembrie, -n timpul paradei militare, culcata sub tancuri, alaturi de alte o suta, luata-n caruta de ofiterul ulise iesind din cei (cati?) cai-putere pan' la epoleti: "asta calca, nu f...!"; ridicata-n picioare in '91, o data cu statul, golem scris/ facut cu degetul in tarana, sa-i vina doar numele "r(i)m(a)"; sa nu i se vada semnul fiarei? waricele? De pe picioare, cu cizmele de cernoziom trase pana peste ochi (Requiescat in pace!); pe drumuri (nici unul nu duce la roma decat via albania!)-n ultimii ani; adunata cu genunchii la gura, cum si-ar legana, abia rupti de la tata, doi gemeni. in puterea ei � facerea; mainilor lui nu-i s-a dat decat scrierea. si atunci numai dupa ce-i intra sub piele, se face in tancul de pe latura interioara a gambei, aprinde motoarele, pune-n miscare pistoanele, trage tintind sexul (poema conceptiei imaculate se rupe de pe buze: "desfa-ma!")