Nu mai este pentru nimeni un secret ca interesul publicului cititor a scazut simtitor in anii postrevolutionari. Lectura ca forma de refugiu si abolire a frustrarilor din totalitarism a disparut in noile conditii socio-politice, disipand un segment masiv de cititori. Dar starea � e adevarat, precara � a receptarii cartii este prea adesea explicata printr-o ipotetica vina a criticii literare. Mai discret sau vehement, scriitorii contemporani acuza critica de intampinare de salturile survenite in receptarea cartilor recente. De curand, chiar in paginile acestei reviste, o poeta (talentata, dealtfel), acuzand "politica jocurilor de interese", propunea, nici mai mult nici mai putin decat "sa se faca si in critica o revolutie" pentru "eradicarea coruptiei". N-as exclude cu totul existenta unor grupuri de interese in functie de zona (nu doar geografica) in care apare o revista sau alta (revista cu rol determinant in reflectarea dinamicii literare). Dar trebuie specificat ca la succesul cartii concura o serie de factori. Incepand cu promovarea imaginii in conditiile nou create pe piata cartii prin concurenta editoriala, trecand prin constructia defectuoasa a cartii (mai greu de recunoscut) si pana la eficienta circuitului national de difuzare a cartii. Un circuit aproape inexistent, fiindca se bazeaza in mare parte pe optiunea "buticarului" care bineinteles ca va prefera o carte "de succes" din seria kitsch-urilor universale in detrimentul uneia semnate de un scriitor roman contemporan. Culpabilizarea criticii de intampinare deriva si din faptul ca majoritatea "decanilor" de varsta ai criticii postbelice s-a retras din exercitiul foiletonistic, dedicandu-se sintezelor necesare. Este o falsa premisa, insa, intrucat "locurile vacante" au fost deja ocupate de alti critici literari valorosi, mai ales provenind din generatia optzecista, secondati de tinerii aspiranti intr-ale criticii, curajosi si temperamentali. Aici intervine dificultatea propagarii actului critic determinata de micsorarea fatala a tirajelor revistelor in care cronica literara, prin traditie, este vioara intai si de difuzarea lor absolut intamplatoare, in ton cu circulatia aleatorie a cartii. O modalitate eficienta de propagare a cartii actuale se realizeaza prin intermediul scolilor si, mai cu seama, al facultatilor cu profil filologic. Din nefericire, prea putini dintre cei care robotesc in aria invatamantului superior isi inteleg menirea de formatori/indrumatori ai gustului estetic. Intrucat nu dezinteresul pentru lectura � pasager, am convingerea � este ingrijorator, ci atitudinea ignara sau de-a dreptul agresiva fata de literatura romana, proliferanta in unele sfere intelectuale. Un caz particular, dar cu dimensiune exemplara, se refera la ignorarea literaturii in programele numeroaselor facultati de teologie infiintate dupa '89. Am fost surprins, acum cativa ani, de nivelul rudimentar in domeniu al aspirantilor la misia preoteasca. Ei bine, solutia aplicata de forurile ecleziastice, dupa aceea, a fost cel putin buimacitoare: literatura a fost exclusa cu totul din programa, inclusiv literatura universala. Or, preotii au fost dintotdeauna, daca nu veritabili "apostoli", niste propagatori ai culturii si literaturii printre enoriasi. Dar anomalia nu numai ca se perpetueaza, ci se si extinde. Cu riscul de a parea o pledoarie pro domo, as spune ca se poate observa cu ochiul liber o schimbare de optica in exercitiul "criticii lucratoare" (cum expresiv o denumea Cornel Regman). Cronicarul literar activ a inteles ca trebuie sa-si modifice maniera de evaluare a cartilor ce apar intr-un ritm vertiginos printr-o formulare condensata a opiniei, urgenta (dar nu expeditiva) si transanta, cu accent marcat pe judecata critica. Dar cred ca puterea sa de influentare a gustului public, a placerii lecturii, s-a diminuat dramatic in anii din urma prin pauperizarea clasei intelectuale care constituie, nu-ncape indoiala, nucleul cititorilor. In regimul defunct, cititorul avizat nu avea acces la cartile dorite, fiindca se editau in tiraje confidentiale ori se vindeau pe baza de liste oficiale activistilor de partid si securistilor preocupati sa-si mobileze biblioteca. Acum, acelasi cititor contempla indelung cartile bune din rafturile librariilor, intrucat puterea de cumparare a scazut considerabil (desi tirajele sunt cam aceleasi). Poate ca relansarea "Bibliotecii pentru toti" va reusi sa deblocheze situatia. In acest distopic univers al cartii din ziua de azi, cred ca aparitia suplimentelor literare incorporate in ziarele de mare tiraj prin program si structura directoare � poate sa produca recastigarea cititorilor de odinioara. Iar targurile de carte periodice, cu o mare afluenta de (prezumtivi) cititori � precum actualul Gaudeamus � ne dau oarecari sperante in sensul restabilirii bunelor relatii dintre scriitor si cititorii sai.

Nicolae Oprea