Ioan GROSAN 

De mai multe ori in ultimul timp, "dincolo", in Vest, am fost intrebat de oameni de buna credinta (multi dintre ei de stanga) de ce, dupa ce la finele anului 1989 a avut un formidabil capital de simpatie (fiind singura tara din fostul lagar sovietic unde s-a varsat, si inca din belsug, sange) Romania s-a cantonat intr-o eterna tranzitie, mereu in coada plutonului estic. Am incercat sa dau explicatiile de rigoare (cu "greaua mostenire" s.c.l.). Vedeam, amarat, cum nu sunt inteles; de fapt, nici eu nu intelegeam prea bine de ce lucrurile merg atat de prost in tara. Si, iata, am gasit raspunsul intr-un interviu aparut recent in "22", al lui Vladimir Bukovski, probabil, alaturi de Soljenitin, cel mai radical opozant al regimului sovietic. Explicatia lui e simpla si clara ca lumina zilei (citez, din lipsa de spatiu, pe sarite): "Comunismul nu a fost niciodata condamnat. Spre deosebire de nazism, care a fost condamnat, iar in Germania a avut loc procesul de denazificare. (...) In estul Europei comunismul nu a fost infrant pana in ultimele lui consecinte, nu a fost condamnat, iar functionarii comunisti, asa cum erau inainte in posturi administrative, asa sunt si astazi". Dar cu serviciile secrete cum stam, in Rusia, ca si in Romania? Ne spune tot Bukovski: "Niciodata, nici cea mai mica reforma nu s-a petrecut acolo, nimeni nici macar cu un deget nu s-a atins de ele. (...) In 1992-'93, cand prestigiul serviciilor secrete era foarte mic in Rusia (ca si in Romania, n.m.), multi dintre ofiteri s-au dus intentionat in noile structuri economice, pastrand relatiile lor mai vechi. Rezultatul e ca astazi avem o economie nu numai de tip mafiot, dar chiar o economie mafiota sub controlul fostului KGB (la noi, a fostei Securitati, n.m.). Ceea ce e foarte grav. A avut loc o fuziune intre serviciile secrete, lumea afacerilor si structurile crimei organizate. E un coctail extrem de prost. Cauza pentru care s-a intamplat acest lucru ti-am mai spus-o. Comunismul nu a fost infrant de tot. Nu a fost demontat, nici ca structura, nici ca ideologie". Punct. Quod erat demonstrandum (scuza-ma, Prutene!).