Cristian STEFANESCU 

Romania, noteaza un raport al Comisiei Europene difuzat zilele acestea, se afla, ca nivel al coruptiei, in coada statelor candidate la integrarea europeana. Cum aceasta informatie nu aduce mai nimic nou, am putea recomanda Executivului european sa se preocupe de chestiuni mai ardente - poate corectarea unor aberatii de genul celei de pe urma careia va suferi Slovenia, in primul an de prezenta in UE: va da inapoi Bruxelles-ului ceva mai mult decat va primi, ca fonduri de sustinere a integrarii, din partea institutiilor comunitare. Nici macar specificatia ca Bulgaria are - prin lupa coruptiei - o imagine mai buna nu mai framanta pe nimeni. Un influent om de afaceri german din Romania, care a incercat sa patrunda si pe piata bulgara, marturisea, insa, ca prefera coruptia de tip dambovitean celei de la Sofia, pentru ca, pana la urma, "in Romania stii cu precizie unde, cui si cat esti obligat sa dai pentru a nu intra in criza financiara sau de nervi". Nu exista analiza avand ca subiect Romania care sa nu se lege de coruptie. Fenomenul nu prea poate fi cuantificat, insa este limpede ca in ritmul in care s-au miscat, pana in prezent, oficialitatile de la Bucuresti, sansele atingerii unui nivel "acceptabil" al coruptiei, comparabil cu cel inregistrat in Uniunea Europeana, nu tin de domeniul actualitatii. Cele cateva arestari spectaculoase din ultima perioada, una vizand chiar o deturnare de fonduri din cele alocate, prin programul SAPARD, de structurile comunitare, in vederea reorganizarii sectorului agricol, nu valoreaza mai mult decat o bataie din aripile unui fluture care, pentru a deveni tornada, mai trebuie sa manance o paine buna. Cateva capete taiate la momentul potrivit, atunci cand derularea spectacolului impune o accelerare brusca de ritm, sunt cel mult un semnal de alarma pentru schimbarea tacticii hotiilor, insa coruptia nu poate fi eradicata decat prin cresterea nivelului de cultura politica si civica al intregii societati. Redactorul postului de radio France International, cel care a transmis informatia privind elaborarea raportului mai sus citat, constata ca, spre deosebire de Polonia (unde coruptia este asociata, mai degraba, micilor gainarii, si nu tunurilor macroeconomice), aflata in pragul integrarii europene, Romaniei i-au mai ramas cativa ani buni pentru reglementarea situatiei. Aceasta, dupa ce, la Bruxelles, saptamana trecuta, Consiliul European - reuniunea sefilor de stat si de Guvern din Uniune - a decis sa dea mai multa greutate procesului de pre-aderare a tarii noastre, incurajand atingerea obiectivului propus: 1 ianuarie 2007. Daca cele zece state "premiante" urmeaza sa fie confirmate, la mijlocul lunii decembrie, ca viitori membri ai Europei Unite, incepand cu anul 2004, Romania si Bulgaria, codasele plutonului de 12 state central- si sud-europene cu care Uniunea Europeana a lansat negocierile de aderare la Laeken, in 2001, se apropie, in sfarsit, de o "garantie". Formula enuntata la Bruxelles si reconfirmata, luni, la Copenhaga, cu ocazia intalnirii liderilor celor 15 cu omologii lor din statele candidate, suna astfel: "Consiliul European si-a exprimat sustinerea fata de Bulgaria si Romania in eforturile pe care acestea le depun pentru a adera la UE in 2007". Este, pentru optimisti, o veste extraordinara, ar putea fi un punct castigat de actuala Administratie de la Palatul Victoria. Inclinam, totusi, sa impartasim prudenta afisata, la intoarcerea din capitala daneza, de premierul Adrian Nastase, cel care prefera sa astepte reuniunea din 12-13 decembrie, de la Copenhaga, pentru a vedea data de 1 ianuarie 2007 asternuta pe hartie, purtand semnatura-angajament a tuturor celor 15 actuali membri ai Uniunii. Asa, "stay on course, the future is your's" a mai spus si ex-presedintele american Bill Clinton, aterizat, in 1997, de la Madrid via Varsovia fix in Piata Universitatii, pentru ca, acum dupa un summit NATO (cel de la Washington, din 1999) ratat pe motiv de consiliu de razboi (pentru Kosovo) si inaintea reuniunii de la Praga, Romania sa devina integrabila in structurile de securitate euro-atlantice nu din ratiuni de performante apetisante, ci in urma unei loterii - conjunctura internationala. Promisiunile din compromisul european survenit la Bruxelles saptamana trecuta vorbesc, pe langa nominalizarea datei-tinta, despre elaborarea foilor de parcurs - termeni calendaristici precisi pentru finalizarea fiecarui pas. Bucurestii solicita de multa vreme astfel de jaloane, ca si cand masurile de reforma si adaptare la legislatia europeana nu tin, de fapt, de nevoia de salvare a unei economii aflate inca in degringolada. Presedintele Iliescu a apreciat ca exista, de acum, posibilitatea incheierii cat mai rapide a tuturor negocierilor de pre-aderare. Iar reprezentantii Ministerului Integrarii Europene vorbesc despre un veritabil tur legislativ de forta - elaborarea a nu mai putin de 400 de legi, pana la sfarsitul anului 2003, cand, spera Bucurestii, Romania va primi statut de observator in Parlamentul European. Probabil ca, asa cum s-a intamplat si anul trecut, dupa difuzarea raportului baroanei Emma Nicholson, autoritatile romane vor fi capabile sa recupereze, in termen scurt, restante acumulate in timp. Care restante raman, insa, principalele cauze pentru care Romania nu va fi invitata la balul anuntat de premierul Anders Rassmusen al Danemarciei, tara ce detine, semestrul acesta, Presedintia Uniunii Europene: "O istorie de 45 de ani de divizare a Europei se va incheia, peste 45 de zile, aici, la Copenhaga". Pana la propria sa petrecere europeana, Romania, Cenusareasa NATO de la Praga, mai are de sters ceva praf.