- Spuneai, draga Nichita Danilov, ca polemica e un lucru natural?... - Da, chiar daca am trai intr-o lume pur fictionala in care personajele n-ar fi constituite din carne, sange si oase, ci din hartie, litere si alte ingrediente de acest gen, conflictele n-ar inceta. Ai constata intr-o buna zi ca, nu se stie de ce, cutare litera n-o mai saluta pe cutare, ca, iata, cutare virgula se crede mai presus decat punctul. Ca sa nu mai vorbim despre cartile in sine. - De ce sa nu vorbim despre cartile in sine?... - Pai, daca o carte ar avea propria sa viata, cum are omul, sa nu-mi spui ca lumea ar trai intr-o perfecta armonie. Ai vedea, de pilda, ca Odiseea ar avea ceva de reprosat Iliadei, iar aceasta, la randu-i, nu s-ar impaca de fel cu Epopeea lui Ghilgames sau cu Purgatoriul lui Dante. Iar in privinta cartilor contemporanilor nostri, aici ar fi un adevarat infern. Crezi tu ca ar trece, de pilda, Mirele orb pe strada si si-ar scoate palaria in fata Orbitor-ului, spunand: "Ma bucur nespus ca mi-ati iesit in cale"? Nu, ar gasi ceva care nu-i place si ar stramba din nas. Poate chiar ar cauta asa, mai din una, mai din alta, sa-i altoiasca un baston peste cele doua aripi zicand: "Ma scuzati, sunt orb". Sau ar zice: "Daca ma intalneam cu Orbirea lui Canetti ar fi fost altceva". Sau sa ne inchipuim ca da nas in nas Macesul din magazia de lemne cu Pornind de la zero ... Crezi ca nu s-ar intepa un pic? Prima ar spune: "Bine, bine hai s-o luam de la zero, dar pana cand?!" iar a doua ar bodogani: "Macesul s-a cam obraznicit la spini, ce-ar fi sa mai punem mana pe topor?' Iar Lunetistul si cocosul de tabla s-ar revolta si el intalnind pe strada Orasul cu un singur locuitor. "Ista de ce nu-si trage un glonte in tampla, daca tot e singur?" s-ar intreba el mirat. Inchipuie-ti apoi o intalnire dintre Mona Monada si Nevasta lui Hans! De altfel intalnirea a si avut loc, e drept ca nu la Barul de stepa care e cam plin de tot felul de mardeiasi, jartelute si barbati urati, ci, la brat, au plecat la Partida de biliard din padurea ruseasca, unde, cum sa-ti spun, e o alta atmosfera! Acolo Moartea citeste ziarul la Ruina unui samovar, asculta Missa Solemnis si trage O betie cu Marx! -Asta da, Democratia naturii, ce sa spun?! - Din nefericire, pe la Barul de stepa a nimerit Scandura lui Afansol din care motiv acum isi pregateste Faruri, vitrine, fotografii, adica Documentele haosului pentru a se apara in instanta...! Asta se intampla cind Mickey Mouse e mort si O bufnita tanara e pe patul mortii! Nu se poate vorbi in asemenea cazuri despre Persoana intaia plural si nici despre Fratele meu, strainul... Sau cum s-ar intelege oare Un trandafir care invata matematica in Calea Robilor cu un Discurs impotriva mortii? Oare nu s-ar simti lezat trandafirul? Iti vine sa innebunesti si chiar sa nu-ti para rau ca o iei pe aratura cu Budilla Expres spre Republica Federala Banulescu.... Si tot asa mai departe... Cam asta-i cu polemica, draga poete... - De la Revolutie ai publicat mai multe volume de poezie (trei?cinci?sapte-opt?), doua volume de proza publicistica si unul de proza-proza - daca nu ma insel. (Sigur ma insel). Suflete la second-hand, volumul aparut in 2001 la Vinea, ce-ar aduce nou in poetica lui Danilov? - Dupa Revolutie, am publicat nu trei, ci mai multe carti de poezie. Sapte-opt. Dintre care trei inedite. Sau aproape inedite. Zic aproape pentru ca in volumul Deasupra lucrurilor, neantul am republicat mai multe poeme. Dar in proportie de 75% el contine poezii inedite. Tinand cont ca volumul cuprinde 175 de pagini, dintre care 125 de pagini ar cuprinde poezii inedite si 50 de pagini poezii antologate, il consider drept un volum de sine statator. In ce priveste Suflete la second hand, cred ca are o respiratie mai proaspata. Volumul e construit pe ideea ca existenta, cu toate pacatele ei, merita sa fie traita si ca sufletul care anima trupul a mai cunoscut si alte experiente sau existente. El a mai animat si alte trupuri. Nu se stie care anume. A mai fost "purtat", de aceea il vedem ca pe ici-colo are tesatura roasa sau ca e descusut pe la subsuori. El se prabuseste in noi ca intr-o groapa plina de pacate. Aici, in aceasta lume, e infernul, si aici e si izbavirea de pacate. Ce urmeaza dincolo nu stim. Existenta e amestec hibrid dintre idee si fapta, dintre perfectiune si imprefectiune, dintre tendinta si teama, dintre carne si spiritualitate. Dintre rational si irational. Dintre divin si omenesc. Dintre poezie si neant. Daca am avea suflete "la prima mana" am trai in paradis. Suflete la second hand au avut, din pacate, si Dante, si Shakespeare, si Goethe, si Puskin, si Eminescu, si Napoleon, si Alexandru Machedon, si Caesar, si toate spiritele mari care au ramas in istoria omenirii. Aceasta conditie au depasit-o abia profetii, Iisus, Budha, Mahomed, care si-au reinnoit sufletele, incercand sa indrepte popoarele pe calea spirituala. Omenirea va trebui sa se "caiasca" secole si secole, milenii si milenii pentru a-si depasi conditia de existenta sa de "second hand" si a pasi intr-o alta etapa, care duce spre dumnezeire. Aceste suflete la second hand atarna pe umerii nostri ca un lest si ne impiedica sa ne inaltam, sa devenim fiinte pur spirituale. Prapastia carnii ne trage mereu spre o stare duala. Dar fiindca sufletele noastre vin deja cu pacat, noi traim existenta asa cum o traim. Aceasta, in mare, e ideea cartii mele. -Cat de preocupat esti de innoirea "vocii"? Cum a influentat caderea cenzurii libertatea ta de expresie? -Cat de preocupat sunt de "innoirea" vocii? Stii ceva, innoirea vine de la sine. Sarpele nu tine neaparat sa-si schimbe pielea, dar si-o schimba la soroc. Asa si poetul. El isi reinnoiste vocea atunci cand intra intr-o alta etapa a existentei. Noua piele nu se deosebeste la prima vedere de cealalta. Ea capata forma si culoarea noilor si vechilor sentimente si stari. Cat priveste cenzura, ea nu mi-a putut schimba viziunea asupra lumii. Cum gandeam inainte, asa gandesc si acum. - Cum a fost primita cartea? Cum apreciezi critica literara din ultimii ani? Se simte o schimbare de atitudine in receptarea critica? - Cartea a fost primita foarte bine. S-au scris destul de multe cronici si multe pertinente. Cronici pe negativ nu prea am vazut. Am incredere in noua critica. Am citit excelente cronici scrise de un Rogozanu, care, apropo de voci, are o voce care nu aduce cu cea a mentorului sau, Nicolae Manolescu. Dl. Rogozanu e un critic care isi are opiniile sale. El trebuie incurajat sa mearga pe aceasta directie, care e buna. Desigur, vocea sa s-ar putea sa sparga in bucati piramida ierarhiilor literare stabilite de criticii altor generatii. Eu am citit cateva cronici, despre Orbitor, despre antologia Ozone Friendly scoasa de tinerii ieseni. Erau observatii de finete, de bun simt. M-am bucurat citindu-le pentru ca am regasit o parte din ideile pe care le impartaseam si eu cu privire la acestea... Sigur, citesc cu mult interes articole critice semnate de Daniel Cristea Enache, Luminita Marcu, Mircea A. Diaconu, Dorin-Liviu Batfoi, Iulian Boldea, Mihai Vakulovski, Elena Vladareanu, sunt cateva voci care s-au impus in ultima perioada... Sa fiu sincer inainte nu cumparam decat sporadic Romania literara dar de cand cu prezenta noii echipe de critici in paginile ei, o citesc cu regularitate. Le prefer cronicilor partinico-metaforice semnate de un Alex Stefanescu sau chiar de un Grigurcu, ale caror "exegeze" nu mai au nici un criteriu amestecand valoarea cu nonvaloarea in functie de ...context. - Circulatia volumelor tale spre cititor? - Stii si tu, draga Marian, cum circula cartile in zilele noastre. Scriitorul le scrie, editorul le tipareste, iar difuzorul le scoate in lume. Si ele ratacesc de la o cetate la alta precum orbii din tabloul lui Brugel. Urmarind circuitiul cartilor, am impresia ca traim intr-un timp ciumat si ca lumea se fereste de carti ca de molima. - Pe cine apreciezi, din poezia romana de azi? Tinerii poeti, cum ti se par? -Ar trebui sa fac o intreaga lista, care sa inceapa, sa zicem, cu Stefan Agopian (un mare poet, te asigur!) si sa se incheie cu Theodor George Calcan (si el pe jumatate armean)...! Sunt poeti extraordinari, la care tin mult si am scris deseori despre cartile lor. N-am sa fac o lista, fiindca nu urmaresc sa trezesc nici simpatii, nici antipatii. Tinerii poeti sunt foarte interesanti. Nu vin neaparat cu ceva nou, dar vin cu lucruri proaspete. Vin cu tineretea lor. Pastrez si acum in biblioteca un numar din revista Vatra dedicat in intregime noii generatii. - La ce lucrezi? Cu diplomatia, ce se mai aude? - La mai multe. Nu-mi place sa-mi divulg proiectele... Lucrez la un roman din care am mai publicat fragmente in presa. Am in lucru si traduceri din literatura rusa contemporana. Din cand in cand mai scriu si poezie. De trait, traiesc, slava Domnului, dupa cum vezi, ma descurc. Nu am de ce sa ma plang. Cat despre diplomatie, astept ca la Ministerul de Externe sa vina un ministru care sa aiba si o deschidere culturala, asa cum a fost Andrei Plesu, care sa acorde credit si scriitorilor. Poate ca astfel s-ar reface, prin cultura, acel Drum al Matasii pe care incearca sa-l refaca, din cate stiu, scriitorul Eugen Uricaru. Cred, ca unul care a lucrat in diplomatie si, deci, care cunoaste anumite lucruri, ca multi oameni de cultura, scriitori, pictori, regizori, coregrafi, muzicieni, ar merita sa ocupe posturi de atasati culturali in cadrul reprezentantelor noastre diplomatice. Din pacate, aceste functii sunt ocupate de functionari MAE pentru care numele unor oameni de cultura contemporani sunt absolut necunoscute. Imi amintesc cu multa tristete discutia mea cu un tanar diplomat roman care, in ziua decesului criticului Laurentiu Ulici, m-a intrebat in ce filme a jucat acesta... Nu e un caz singular, am mai intalnit destule, ca sa-mi pot face o idee despre oamenii care se ocupa cu propagarea culturii noastre in lume.

Interviu provocat de M.D.