este o noapte clara, duminica spre luni. Ce este taina pare accesibil. Luna riguros sectionata la jumatate aduce cu un raportor de alama din care mesterul nu a scos miezul. Sub semnele conventionale prin care se determina marimea unghiurilor se poate cu usurinta citi: Numai pentru uz scolar. Cred ca a venit timpul sa scriu despre Tatoo si Kali. Sunt doua leoaice. Ele traiesc in savana. Scribul, care cunoaste si descrie pana la cele mai mici amanunte viata animalelor, crede ca leoaica stapaneste cu adevarat si singura savana. Leul este un rege mai curand decorativ. Puterea lui mare, el si-o risipeste narcisiac. Mult preocupat de sine. Toata ziua cu ochii in oglinda si cu urechea la ce se spune despre el. Fudul, egoist, lenes. Frumos. Mai ales in clipurile publicitare de la ING Bank. Cioplit in piatra sau turnat in bronz vegheaza intrarea in palat. Conducta care capteaza apa in munti se termina in cetate printr-o gura de leu. Nelipsit din stema. Brodat pe stindard. Daca intri in legenda inca din timpul vietii, nu te poti numi decat Richard Inima de Leu. Are destin, dar se poate adauga ca norocul a fost totdeauna de partea lui. Fara indoiala, e capul familiei, regele, dar nu si stapanul. Leoaica stapaneste. Ea duce povara speciei. Si traieste bucuriile simple, domestica indescifrabila. Despre domestica leilor? Bineinteles! Scribul mi-a deslusit cateva hieroglife. Incredibil. Stapana absoluta... Cum?! O, nici vorba, ea nu are de gand sa schimbe lucrurile, sigur ca nu! Lumea este asa cum este, iata frumusetea si taina... Voluntara, temperament mai pronuntat, Tatoo il primeste pe rege mai devreme decat celelalte leoaice. Ca sa nu le stinghereasca gestatia, se retrage si naste singura trei pui. Singura ii creste. Dar printisorii habar nu au ca sunt singuri si ar fi trebuit sa traiasca in familia mare. Nu le lipseste nimic. Nici hrana, nici joaca. Mama leoaica este izvorul, lumina, puterea. La doua luni de viata, totul este mirare si placere. Doi ani trebuie sa se tina leii de poala mamei, pana invata sa atace, sa se hraneasca si sa se apere singuri. Cate griji pentru Tatoo, atatea bucurii pentru leii cei mici. Iata-i pe malul apei. Mama Tatoo si cei trei pui. Satui, dupa o masa buna. Apa e limpede. Beau cat le trebuie. Plini de sange proaspat pe labe si falci, pana sub ochi. Antilopa a fost dulce si frageda, pana si oasele se topesc in gura. Ce buna e apa. Ne spala, potoleste setea, miroase a ceva ce vine de departe. Furat de jocurile apei pe pietrele ca niste oase mari, puiul uita sa ia urmele mamei si ale fratilor lui. Ei urca malul abrupt, stanca si pamant rosietic si buruieni paroase. Se pierd in liziera de la marginea savanei. Neastamparatul? Nepasator la inceput, speriat apoi. A ajuns si el sus, pe malul inalt, dar nu indrazneste mai departe. Acum, la malul apei, Kali si cei doi pui ai sai. Cum au ajuns aici? Fiul lui Tatoo coboara nelinistit. Acum frica si speranta fac din el fratele nostru, al tuturor. Dar Kali nu-l vrea. Il alunga. Isi opreste severa puii, nu este de-al nostru, nu aveti voie. Fiul lui Tatoo o ia iepureste printre stanci. Disperare, panica. Incearca din nou sa se aproprie de cei trei straini. Nici vorba. Kali este neinduratoare. Unul dintre pui are laba dungata cu negru. De aceea se numeste Laba Neagra. El incearca sa-si induplece mama, voia de mult un prieten din alta parte, nu se prea intelege cu fratele lui. Nu, spune mama Kali. Puiul lui Tatoo rataceste prin savana. Simturile lui inca nu-l ajuta. Il mananca mustele la umbra tufei pitice de spini. Undeva, intre arbori si buruieni uriase, Tatoo incearca sa-si dea seama incotro ar putea fi puiul cel mic. Fratii lui ii cauta nepasatori tata. Au trecut pe carne, dar mai tanjesc dupa lapte. Mama isi cheama fiul. Ragetele ei cutremura savana. Departe, el aude ceva. Tarziu. Incearca si el. Inca nu poate. Nu stie decat sa scanceasca. Tatoo nu renunta. Instinctiv, se misca precaut spre unde trebuie. Simte. Dar nu ajunge. Nemiscata ore intregi, la randul ei agresata de muste, roiuri de ganganii zburatoare. Pandeste. Nedumeriti, inciudati, cei doi pui ascultatori nu mai indraznesc sa o abordeze. Nemiscati si ei, langa o buturuga putreda. Printisorul cel ratacit se misca si el acum. Ghiceste. Sunt ceva mai aproape unii de altii. Dar Praslea nu este inca sigur de nimic. Isi recunoaste greu mama. Ea insa stie, intelege tot. Gandeste si pentru el. Il incurajeaza. In sfarsit, puiul simte. Mai este pana sa inteleaga. Deocamdata e flamand. Se repede sub burta mamei. Se alinta langa grumazul ei. Ea il cuprinde in brate. Ceilalti doi frati se apropie si ei. Dar vin zile mereu mai rele. Seceta si pe urma ploi putrede, mai lungi ca niciodata. Turmele de ierbivore se retrag la mari departari. Leii infometati mananca soareci si pasari. Cand le gasesc si pe astea. Rar. Chiar si cadavre, dar nu dau decat peste schelete fara carne. Impart jalnica prada cu hienele. De multe ori hiena hoata si lasa este mai rapida, mai sireata, mai descurcareata. Exista insa si doua fapturi vesele: Laba Neagra si Praslea. Asa prapaditi cum sunt, cat e ziua de lunga, ei se joaca. La leoaice nu exista ierarhie. Temperamental diferite, diametral opuse. Dar vremurile sunt grele. Suntem supravietiutori de profesie. Trebuie sa rezistam. Altfel legea va fi facuta de sobolani, hiene, sacali. De muste, de broaste, de viermi... Trec ploile, in cele din urma. Savana renaste. Verde, luxurianta. Scribul o asemuieste cu Gradina Edenului. Dar inca nu exista hrana pntru lei. Raiul maimutelor. Iar Tatoo dispare brusc. Nu mai este. Unde s-a dus? De ce? Este ceva de inteles aici? Este doar de povestit. Iata, Kali este singura acum si are de hranit cinci pui. Si apoi, cand vine vremea, sa-i invete cele de cuviinta. O, Doamne, de unde atata putere? Cu chiu cu vai, dupa zile si nopti de panda si foame, reuseste sa doboare o cornuta mijlocie. Festin. Pana cand, un tropot surd si continuu anunta intoarcerea turmelor ierbivore. Vin vremuri de pace. Din nou, lantul trofic impune legea, fixeaza limitele, salveaza aparentele. In tot acest timp, incheie Scribul povestea lui, regele leu nu s-a aratat. Nici macar umbra lui in zarea opalina din amurg.

George BALAITA