De patru ori pentru coalitia guvernamentala rosu-verde, odata pentru opozitia conservatoare. Acesta este tabloul prognozelor, cu trei zile inaintea duminicii electorale germane. Iar studiile demoscopice par a infierbanta spiritele in tabara dreptei, candidatul crestin-democrat/crestin-social Edmund Stoiber reluand, pe ultima suta de metri, o tema sensibila, insa extrem de riscanta, intr-o tara cum este Germania: imigratia. Daca, pana la ultima infruntare directa, ocazionata de sedinta finala a parlamentarilor actualului mandat legislativ, Stoiber a ales sa-si atace adversarul, pe actualul candidat social-democrat Gerhard Schröder, recurgand la tactici centriste (contestarea politicilor economice si sociale si a abordarii izolationiste a temei Irak), ultimele zile l-au readus in actualitate pe Stoiber cel ultraconservator si catolic si inclinatia sa mai veche spre un discurs radical. Ceea ce, probabil, va favoriza tabara social-democrata. Stanga unita, dreapta divizata Daca pe stanga spectrului politic, majoritatea social-democrata si partenerii ecologisti de guvernare au recurs la o veritabila divizare a muncii de campanie, dreapta (reprezentata de conservatori si liberali) a parcurs doua cai distincte si, pe alocuri, chiar intangibile. Pe cat de anost (rigurozitatea calculata germana) a evoluat Edmund Stoiber, pe atat de revolutionar a fost candidatul la functia de cancelar federal al Partidului Liber-Democrat (primul din istoria formatiunii), Guido Westerwelle. Pe cat de temperat a fost (inainte de caderea in panica) Stoiber, pe atat de energic si-a promovat imaginea Westerwelle: a recurs la toate mijloacele posibile pentru a fi, cat mai des posibil, pe prima pagina a ziarelor de mare tiraj, fie ele chiar bulevardiere, a raspuns provocarilor non-politice ale posturilor comerciale de televiziune, a traversat Germania in lung si in lat la bordul Guidomobilului, un autobuz galben simbolizand, practic, esenta platformei noii miscari liberale germane mobilitatea. Arbitrul liberal Din jocul acesta de-a campania insa se poate naste marele arbitru al alegerilor de duminica. Dupa esecurile lamentabile din ultima perioada, liberalii ar putea da lovitura, castigand cel putin zece procente in scrutinul de la sfarsitul saptamanii. Cu un astfel de scor, in conditiile unui avans inconsistent al social-democratilor fata de conservatori, Partidul Liber-Democrat ar putea negocia participarea la guvernare atat cu echipa mai putin de stanga si mai mult de centru a premierului Gerhard Schröder, cat si cu traditionalii parteneri crestin-democrati. Daca vor accepta o astfel de provocare, liberalii vor solicita functia de ministru de Externe, echivalentul unui portofoliu de vice-cancelar federal. Ce se va intampla, atunci, cu - practic - cea mai carismatica figura a actualei puteri, seful diplomatiei berlineze Joschka Fischer? Desi campania lui electorala s-a bazat pe un joc de cuvinte ("ministru in exterior, pe dinauntru verde"), Fischer nu mai este de multa vreme ecologistul de alta data. Iar o trecere a acestuia in barca social-democrata, nu ar surprinde pe nimeni. Nu trebuie insa omisa nici prezenta, pe scena politica germana, a comunistilor est-germani reformati, cu un electorat capabil sa schimbe, in ultimul moment, macazul din tabara "socialismului democratic" in cea a cancelarului - socialist de pacifist in problema irakiana, popular de energic in zilele inundatiilor din zona Dresdei.