Conventia pentru apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor fundamentale proclama dreptul la un proces echitabil ca pe unul dintre drepturile fundamentale ale omului. De aceea, justitia are obligatia sa asigure tuturor justitiabililor o judecata echitabila, finalizata in hotarari drepte. Competenta si corectitudinea judecatorilor sunt conditii desigur necesare pentru realizarea acestor scopuri. Ele nu sunt insa suficiente. Legile procesuale si organizarea instantelor influenteaza si ele in bine sau in rau desfasurarea normala a proceselor si calitatea hotararilor. Recursul in anulare nu este decat unul din aspectele acestui ansamblu. De aceea, el nu poate fi examinat in mod independent, ci numai in corelare cu solutiile legislative adoptate in privinta a trei probleme care concura la desfasurarea si solutionarea proceselor: 1) stabilirea numarului optim de Curti de Apel; - 2) stabilirea competentei materiale a instantelor de diferite grade; - 3) statutul judecatorilor Curtii Supreme de Justitie. Reglementarea actuala a recursului in anulare in materie civila Prin Ordonanta de Urgenta (OUG) nr. 138 din 2 oct. 2000, numarul cazurilor in care procurorul general al Parchetului de pe langa Curtea Suprema de Justitie (CSJ) poate ataca hotararile judecatoresti irevocabile cu recurs in anulare a fost marit de la doua la patru. Cazurilor anterioare - depasirea atributiilor puterii judecatoresti si savarsirea de infractiuni de catre judecatori in legatura cu hotararea pronuntata - le-au fost adaugate alte doua: nelegalitatea esentiala (art. 330 pct. 2 din Codul de Procedura Civila-CPC) si anularea hotararii pronuntate de instanta romana atunci cand Curtea Europeana a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat Romania pentru incalcarea unui drept sau unei libertati fundamentale ale omului (art. 330 pct. 4 CPC). Prin OUG nr. 59 din 27 apr. 2001, art. 330 pct. 2 a mai fost "imbogatit" cu inca un al cincilea caz: vadita netemeinicie. Cazurile vechi Depasirea atributiilor puterii judecatoresti si savarsirea de infractiuni de catre judecatorii care au judecat procesul respectiv au fost legiferate ca singurele motive care permit declararea unui recurs in anulare prin Legea nr. 59 din 26 iulie 1993. Asa cum arata si dl. prof. univ. Corneliu Turianu in articolul publicat in ZIUA din 16 aug. 2002, in aceste doua cazuri hotararile pot insa fi anulate prin alte cai de atac: in cazul depasirii atributiilor puterii judecatoresti prin recursul (ordinar), in temeiul art. 304 pct. 4 CPC; - iar in cazul comiterii de infractiuni de catre judecatori in legatura cu un anumit proces, prin revizuirea hotararii (art. 322 pct. 4 CPC). Anularea hotararilor prin folosirea acestor cai de atac prezinta avantajul ca poate fi ceruta atat de partile din proces, cat si de procuror, in temeiul art. 45 alin. 5 CPC. De aceea, concluzia d-lui prof. univ. Corneliu Turianu, ca aceste prevederi sunt inutile, este perfect intemeiata. Cazurile noi Nu cunosc motivul pentru care dl. prof. univ. Corneliu Turianu nu si-a exprimat punctul de vedere cu privire la cele trei cazuri noi introduse prin OUG 138/2000 si OUG 59/2001. Discutarea lor este insa necesara, deoarece recursurile in anulare admise in baza noilor dispozitii produc consecinte importante. 1. Anularea hotararii anterioare a instantei romane, ca urmare a unei decizii a CEDO (art. 330 pct. 4 CPC). Procurorul general al Parchetului de pe langa CSJ poate ataca cu recurs in anulare, din oficiu sau la cererea ministrului Justitiei, o hotarare judecatoreasca irevocabila atunci cand CEDO a constatat o incalcare a drepturilor sau libertatilor fundamentale, iar partea poate, potrivit legii romane, obtine o reparatie prin anularea hotararii pronuntate de o instanta romana. Acest text a fost introdus ca urmare a admiterii unor plangeri adresate instantei europene de catre cetatenii romani care au atacat hotararile pronuntate de instantele romane, prin care li se respinsese actiunea in revendicare a unor imobile de care ei sau autorii lor fusesera deposedati pe nedrept de regimul comunist. Admitand plangerile, CEDO a condamnat Romania la plata unor despagubiri banesti. Pentru a evita plata lor, legiuitorul a oferit posibilitatea statului sa restituie bunul revendicat in natura. Pentru aceasta, a fost insa necesara introducerea acestui nou caz de declarare a recursului in anulare, deoarece altfel restituirea in natura nu avea baza legala. Daca, in celelalte cazuri, recursul in anulare este inutil sau - cum vom vedea mai jos - chiar daunatoare, in acest caz ea este benefica deoarece are ca scop repararea unor grave abuzuri comise de regimul comunist. Si, de aceea, acest caz va trebui mentinut in continuare in textul art. 330 CPC. Nu se poate reprosa textului ca partea lezata nu are ea insasi calitatea de a cere anularea hotararii, deoarece ea a obtinut deja satisfactie prin decizia CEDO. Ca urmare a acesteia, numai statul (prin procurorul general) este indreptatit sa opteze intre plata despagubirilor si restituirea in natura a imobilului. S-ar mai putea sustine ca aceasta problema ar fi rezolvabila prin negociere directa intre stat si reclamant. Aceasta solutie nu este eficienta, deoarece s-ar putea ajunge la un dezacord, in sensul ca reclamantul ar putea sa prefere sa incaseze despagubirea acordata de CEDO, iar statul sa prefere restituirea in natura. De aceea, numai o decizie pronuntata de CSJ intr-un recurs in anulare ar putea solutiona problema in mod echitabil si eficient, cu respectarea principiului conform caruia despagubirea baneasca trebuie acordata numai atunci cand executarea in natura nu este posibila. 2. Incalcarea esentiala a legii 3. Vadita netemeinicie (art. 330 pct. 2 CPC). Initial, prin OUG 138 din 2 oct. 2000 (ministru: Valeriu Stoica) s-a permis declararea recursului in anulare numai in cazurile de nelegalitate "esentiala". Ulterior, prin OUG 59 din 27 aprilie 2001 (ministru: Rodica Stanoiu) aceasta posibilitate a fost extinsa si la cazurile de netemeinicie "vadita". Introducerea acestor posibilitati este extrem de criticabila sub mai multe aspecte. a) Mai intai, pentru ca permite influentarea Justitiei de catre puterea politica. O hotarare irevocabila pronuntata de orice instanta (inclusiv de CSJ), poate fi atacata cu recurs in anulare daca ea este neconvenabila puterii politice. Grava este posibilitatea declararii unui recurs in anulare pentru cazul de nelegalitate "esentiala", cum a dispus dl ministru Valeriu Stoica. Si mai grava este extinderea dispusa de d-na ministru Rodica Stanoiu la cazurile de netemeinicie "vadita". Si prima modificare a CPC, si cu atat mai mult a doua, constituie amenintari la adresa independentei Justitiei, iar recursurile in anulare efectiv declarate constituie atacuri directe la adresa independentei ei. Am ajuns astfel, in timpul guvernarii "social-democrate" la un text identic cu cel al fostului art. 329 din timpul dictaturii comuniste a lui Ceausescu ! b) Recursul in anulare afecteaza stabilitatea raporturilor juridice civile. Raporturile juridice civile trebuie sa se bucure de stabilitate, pentru ca persoanele fizice si juridice sa-si cunoasca drepturile si obligatiile stabilite prin hotarari judecatoresti irevocabile. Afectarea nejustificata sau slab justificata a acestei stabilitati prin casarea hotararilor irevocabile este condamnabila, deoarece perturba relatiile economice si sociale. La fel de condamnabila este prelungirea starii de incertitudine. De aceea, toate celelalte cai extraordinare de atac prevad termene foarte scurte de declarare: 15 zile sau o luna. In cazul recursului in anulare, situatia este diferita. Initial, dl ministru Valeriu Stoica a stabilit un termen de declarare de numai 6 luni, pentru ca, ulterior, d-na ministru Rodica Stanoiu sa prelungeasca acest termen la un an. In realitate, instabilitatea raportului juridic afectat de declararea recursului in anulare se intinde insa pe o perioada mult mai mare, deoarece ea cuprinde si timpul necesar solutionarii cauzei, evident imprevizibil, tinand seama si de posibilitatea casarii hotararii cu trimitere pentru rejudecare la o instanta inferioara. Se poate ajunge astfel la prelungirea judecatii chiar pe durate de mai multi ani! c) OUG 138/2000 a schimbat caracterul recursului (ordinar) din cale ordinara de atac in cale extraordinara de atac. Cum art. 304 pct. 9 CPC prevede ca se poate ataca cu recurs o hotarare nelegala, dupa ce cauza fusese deja judecata in fond si apel, trebuie sa apreciem ca eventualele nelegalitati ale primelor hotarari vor fi indreptate in recurs, care este al 3-lea grad de jurisdictie. Si atunci, de ce sa mai instituim un al 4-lea grad de jurisdictie, daca nu pentru a controla Justitia din punct de vedere politic? d) Si mai nelogic este recursul in anulare declarat pe motiv de "vadita" netemeinicie. OUG 138/2000 a abrogat pct. 11 al art. 304 CPC, care permitea atacarea cu recurs (ordinar) pentru motive de netemeinicie "grava". In prezent, sentintele considerate netemeinice nu mai pot fi deci atacate cu recurs. Or, din moment ce restrangi dreptul partilor de a recura hotararile pe motiv de netemeinicie, este nelogic sa devii mai permisiv in privinta unei cai de atac socotita superioara recursului (ordinar). In plus, declararea recursului in anulare pe motiv de "vadita" netemeinicie extinde posibilitatea controlarii politice a Justitiei si la cazurile in care hotararii atacate nu i se poate reprosa vreo nelegalitate. Caile de evitare a hotararilor gresite Sustinatorii mentinerii posibilitatii de a declara recurs in anulare si in cazurile de nelegalitate si de netemeinicie ar putea argumenta cu existenta multor hotarari irevocabile care sunt fie nelegale, fie netemeinice. Nu pot sa-i contrazic, deoarece nu am la dispozitie statistici si nici un corp de inspectori judecatoresti. Este posibil ca dansii sa aiba dreptate. Dar altele sunt caile de evitare a unor astfel de situatii si in cele ce urmeaza avansez propuneri menite sa contribuie la o acuratete superioara a actului de justitie, care ar produce si consecinta ridicarii prestigiului Justitiei romane. 1. Reducerea numarului Curtilor de Apel. In prezent, in Romania functioneaza 15 Curti de Apel. Cele mai multe dintre ele isi exercita competenta teritoriala pe doar doua judete. Acest lucru implica o risipa a judecatorilor valorosi si completarea posturilor necesare cu judecatori de valoare insuficienta. Multe din hotararile gresite se explica prin defectul "congenital" al inflatiei de Curti de Apel si acestea sunt hotararile care "justifica" declararea recursurilor in anulare pentru cazuri de nelegalitate sau netemeinicie. Alt inconvenient al numarului exagerat de Curti de Apel este ca legile nu sunt intotdeauna interpretate in mod uniform pe intreg teritoriul tarii. Fiecare Curte de Apel are jurisprudenta (practica) sa proprie, iar CSJ a pronuntat in foarte putine cazuri decizii in temeiul art. 329 CPC, care sa dea o interpretare obligatorie dispozitiilor legale. Aceste inconveniente ar dispare sau cel putin s-ar atenua substantial daca numarul Curtilor de Apel ar fi redus in mod drastic. Consider ca 8 Curti de Apel ar fi suficiente. In fiecare Curte s-ar concentra judecatorii cei mai valorosi, iar Curtile de Apel ar ajunge instante mult mai respectate. Aceasta propunere ar putea fi combatuta cu argumentul ca justitiabilii ar avea de parcurs distante apreciabil mai mari. Foarte adevarat. Suntem insa in situatia de a alege intre comoditatea unei deplasari mai scurte a justitiabililor si hotarari judecatoresti de o calitate superioara. Desigur ca, in conflictul dintre cele doua deziderate, trebuie sa optam pentru calitatea superioara a hotararilor in dauna comoditatii, deoarece aceasta din urma s-ar intoarce in final impotriva justitiabililor nedreptatiti. Daca vom mentine insa cele 15 Curti de Apel existente astazi, numarul hotararilor judecatoresti "esentialmente" nelegale si "vadit" netemeinice nu va scade si acest rau va justifica celuilalt rau: art. 330 pct. 2 CPC. 2. Competenta materiala a instantelor. Consider ca actualele competente materiale, asa cum ele sunt reglementate in prezent, sunt judicios alcatuite. Daca insa, asa cum exista opinii ale unor magistrati, competentele materiale s-ar modifica in sensul judecarii in prima instanta a mai multor categorii de cauze de catre judecatorii, si nu de tribunale, iar numarul actual al Curtilor de Apel ar fi mentinut, ne vom confrunta cu un numar si mai mare de hotarari nelegale si netemeinice, care nu ar putea fi indreptate decat pe calea recursului in anulare. O astfel de situatie ar trebui insa evitata, deoarece ar deteriora in mod iremediabil starea Justitiei romane. 3. Inamovibilitatea reala a judecatorilor CSJ. Art. 124 al Constitutiei prevede inamovibiliatea judecatorilor. Dar, in timp ce judecatorii celorlalte instante sunt inamovibili pe viata, judecatorii CSJ sunt inamovibili pe doar 6 ani. La expirarea mandatului lor, ei pot fi reinvestiti in functie. Dar numirea judecatorilor o face Presedintele Romaniei. Iata deci o parghie importanta prin care puterea politica poate influenta si intimida Justitia. Tinand seama si de dispozitia art. 330 CPC, care si permite ministrului Justitiei sa-i ceara procurorului general sa declare un recurs in anulare, si de posibilitatea ca ministrul Justitiei sa-i adreseze cererea sa procurorului general pe baza unui interes politic, ma intreb cati judecatori vor avea curajul sa voteze pentru respingerea unui recurs in anulare, stiind ca puterea politica este interesata pentru admiterea acestuia. De aceea, este imperios necesar ca textul art. 124 al Constitutiei sa fie revizuit in sensul ca si judecatorii CSJ sa devina inamovibili pe viata. Si as fi incantat, in alta ordine de idei, daca CSJ si-ar recapata denumirea de "Inalta Curte de Casatie si Justitie". Concluzii 1. Consider ca se impune abrogarea pct. 1, 2 si 3 ale art. 330 CPC si modificarea pct. 4, in asa fel incat sa se poata declara recurs in anulare numai in cazurile in care CEDO a condamnat Romania pentru incalcarea unor drepturi sau libertati fundamentale, iar partea poate obtine o reparatie prin anularea hotararii pronuntate anterior de instanta romana. 2. Mentinerea actualelor competente materiale ale instantelor. 3. Reducerea numarului Curtilor de Apel la 8. 4. Acordarea inamovibilitatii pe viata judecatorilor CSJ. 5. Schimbarea denumirii CSJ in "Inalta Curte de Casatie si Justitie".