Cristian STEFANESCU 

Tari precum Arabia Saudita comit "sinucideri politice" in cazul in care se aliniaza fara obiectii intentiilor americane de a bombarda Irakul, aprecia, recent, un analist al Middle East Economic Survey. Pentru a-si salva aliatii, Statele Unite, hotarate, pe cat se pare, mai mult decat oricand sa incheie socotelile cu Saddam Hussein, sunt obligate sa scoata, periodic, pe piata, mici diversiuni cat un balon de oxigen pentru Guvernele acelor state in care fundamentalismul islamist ameninta linistea oranduirii statale. Un astfel de document este recentul raport elaborat de Institutul Rand, citat in editia de marti a cotidianului Washington Post. Credibilitatea Rand Corp nu poate fi cu usurinta pusa la indoiala - in spatele sintezelor si analizelor se afla munca unor oameni care stiu sa culeaga informatii si sa elimine sterilul. Sentintele pe care le pronunta fac valuri. Valuri a facut si recentul material care, la o prima lectura, pare elaborat pentru a fi citit de adversarii interni ai regimului pro-occidental de la Riyad. Se spune, in analiza Rand, ca "sauditii sunt activi la toate nivelurile lantului terorist". Si, conchid expertii institutiei, Guvernul Statelor Unite trebuie sa intreprinda actiuni decise pentru a starpi acest "nucleu al raului, oponentul cel mai periculos" al Americii. Acuzatii de genul celor enuntate de Rand Corp, conform carora terenurile petrolifere din Arabia Saudita si investitiile externe ce decurg din exploatarea celui mai bogat camp de titei al lumii reprezinta surse financiare pentru organizatiile teroriste, sunt, insa, nerealiste. De mai bine de jumatate de secol, principalele investitii in regatul arab au origini americane. Asta nu inseamna ca Peninsula Arabica nu se vinde la pachet cu o serie de probleme. Omul cel mai vanat de pe planeta, multimiliardarul Osama ben Laden, este saudit ca origine iar principala-i nemultumire declarata rezida tocmai din controlul pe care principalii finantatori ai politicii americane il exercita intr-o zona in care se afla principalele locuri sfinte ale Islamului. La nivelul maselor, departe de securitatea financiara a magnatilor sauditi ai petrolului, mesajul (sa-i zicem) politic transmis de ben Laden este perceput ca un apel mesianic, asa cum se intampla, de obicei, cu retoricile extremiste. Acesta este, probabil, singurul argument care ar sta la baza avertismentului lansat de expertii de la Rand. Un argument riscant, insa, pentru ca aduce din nou in discutie un subiect sensibil: asocierea terorismului la Islam ca o conditie a priori ce nu mai necesita demonstratie. Raportul Institutului Rand, prezentat in fata Consiliului pentru Politica de Aparare (grupul de consilieri ai sefului Pentagonului, Donald Rumsfeld), vine intr-un moment in care s-a incins si mai tare dezbaterea politica si publica legata de oportunitatea recurgerii la optiunea militara in vederea solutionarii dilemei Saddam Hussein. Se stie ca, in chiar sanul Administratiei americane, exista voci, grupate in jurul secretarului de Stat Colin Powell, care afirma ca nu exista un "casus belli" consistent si ca probele invocate de teoreticienii Pentagonului (facilitatile irakiene ce pot produce arme de distrugere in masa) nu sunt, in fapt, certitudini (de altfel, dezvaluirea, de catre media americana, a divergentelor dintre departamentele Executivului de la Washington, dupa ce aceeasi presa publicase planurile de atacare a Irakului, au generat reactia usor isterica a unui inalt demnitar CIA care a promis sa "pedepseasca scurgerea de informatii"). Apoi: Moscova si Berlinul continua sa pledeze pentru retinere, in vreme ce, dimpotriva, Londra, cam singura, revine asupra ultimelor luari de pozitie si accepta ca alternativa armata nu tine de domeniul speculatiilor ci poate, la un moment dat, sa se dovedeasca a fi inevitabila. Ceea ce ii lipseste, insa, acum, Washingtonului, este un alibi solid, asa cum se intampla in urma cu zece ani, cand trupele Bagdadului au invadat Kuweitul. Care sunt solutiile strategice de care dispune Pentagonul? Raidurile aeriene lansate, in ultimii ani, de escadroanele anglo-americane au rascolit praful in pustietatile Irakului, consolidandu-i, parca, liderului de la Bagdad pozitia. E drept ca, pana pe 11 septembrie 2001, eliminarea fizica a unui sef de stat, fie el inamic al Americii, era un tabu intangibil. Atentatele de pe Coasta de Est a Statelor Unite au radicalizat filosofia defensiva a Washingtonului. Fara suportul lumii musulmane, Pentagonul nu poate lansa o campanie militara ampla. Cum spunea regele Abdallah al Iordaniei, aliatii din regiune ai Americii considera o campanie anti-irakiana ca fiind "o eroare teribila". Ankara, principalul aliat al Americii, este prudenta, temandu-se ca o inflamare a elementului kurd din nordul Irakului ar putea reincinge spiritele in sectorul kurd al Turciei. Politica oficiala a Arabiei Saudite nu este vulnerabila doar in contextul discrepantelor sociale pe care incearca sa le exploateze Osama ben Laden. Pentru cercurile economice de la Riyad este limpede ca o schimbare de regim la Bagdad ar atrage un nou raport de forte pe piata exporturilor de petrol. O administratie pro-occidentala instalata, la Bagdad, sub stricta supraveghere a CIA-ului ar putea determina o scadere vertiginoasa a pretului titeiului. Nu in ultimul rand, o ofensiva asupra Irakului ar incendia raporturile israelo-palestiniene, intr-un moment in care politica americana in regiune este dominata de ambiguitate. Administratia de la Casa Alba va trebui sa opereze, iarasi, de una singura. Intreaga planeta va privi spectacolul militar transmis, probabil, in direct de CNN, asteptand fiecare rateu pentru a condamna Statele Unite. Pana la urma, tot avansata tehnologie militara a Pentagonului ramane singura solutie. Iar de pe urma balbaielii comunitatii internationale va castiga, in cele din urma, pitit in cine-stie-ce bunkar, Saddam Hussein.