Procurorul General, Tanase Joita, a promovat un recurs in anulare scandalos impotriva sentintei, prin care generalii de armata Dumitru Draghin si Grigorie Ghita, precum si capitanul Ionel Zorila, au fost condamnati de instanta Curtii Supreme de Justitie (CSJ) la pedepse cu inchisoarea pentru masacrul din Decembrie '89 de la Otopeni. Un numar de 50 de militari au fost ucisi atunci cu sange rece si alti 13 au fost raniti. Astazi, Tanase Joita a pus pe hartie un recurs in anulare ale carui motive sunt strigatoare la cer. El apreciaza ca inculpatii au primit, in februarie 2001, pedepse prea aspre si, in consecinta, solicita ca Sectiile Unite ale CSJ sa rejudece cauza si sa tina seama de "datele personale favorabile" ale celor trei condamnati. Mana pe care Tanase Joita a intins-o "ofiterilor mortii" este o palma usturatoare pe care urmasii militarilor executati la Otopeni o primesc tocmai de la cel pe care-l considerau singurul in masura sa faca dreptate. Amintim in acest sens ca rudele militarilor impuscati in decembrie '89 se adresasera Procurorului General cand inca tusul cu care fusese scrisa sentinta CSJ nu se uscase pe hartie. Ei au aratat ca inculpatii au primit pedepse ridicole, fata de consecintele tragice ale ordinelor, prin care au adus Iadul pe pamant in decembrie '89, si-i cereau lui Tanase sa declare un recurs in numele adevarului. Motivele rusinii ZIUA a intrat in posesia celor opt pagini ale recursului in anulare, prin care Tanase Joita s-a pus de aceeasi parte a baricadei cu "ofiterii mortii". Din acestea se poate constata ca Procurorul General a jucat "tare", ca un pocker-ist de cariera. Mai intai, pe trei file, a expus considerentele pentru care instanta si-a motivat pedepsele aplicate, dupa care a pus cartile pe masa, incercand sa desfiinteze verdictul din dosarul "Otopeni '89". Astfel, Tanase Joita a aratat ca magistratii CSJ au gasit de cuviinta sa-i condamne pe inculpati, intrucat: "In executarea atributiilor ce le reveneau in virtutea functiilor pe care le indeplineau la 23 decembrie '89, au manifestat lipsa de prevedere in luare masurilor ce se impuneau pentru suplimentarea dispozitivelor de paza de la Aeroportul Otopeni. (...) Astfel, asupra celor trei camioane ce transportau catre Otopeni militarii subunitatii de Securitate de la Campina s-a deschis foc din dispozitivele de paza aflate deja la aeroport". Consecintele au fost cutremuratoare: 50 de morti si 13 raniti. Cu toate acestea, Tanase Joita este de parere ca "hotararile judecatoresti au fost pronuntate cu incalcarea legii". El si-a structurat motivele recursului pe patru laturi. Pe de o parte, sustine ca potrivit art. 52 din Codul Penal pedeapsa este o masura de constrangere si un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea savarsirii de noi infractiuni. Totodata, mentioneaza ca acelasi articol arata ca executarea pedepsei nu trebuie sa cauzeze suferinte fizice si nici sa injoseasca persoana condamnatului. Agatandu-se de aceste texte de lege, Procurorul General opineaza ca "analiza probelor administrate confirma justetea solutiei sub aspectul existentei faptelor si a vinovatiei inculpatilor, dar in egala masura pune in evidenta caracterul inadecvat al pedepselor aplicate". Cu alte cuvinte, inculpatii sunt vinovati, dar n-ar trebui sa plateasca. Tot Ceausescu este vinovat! Pe de alta parte, in motivele recursului se induce ideea ca inculpatii au actionat intr-o stare de tensiune, de incertitudini, fapt pentru care nu li se poate imputa nimic: "Evenimentul din dimineata de 23 decembrie '89 de la Aeroportul Otopeni nu poate fi desprins de contextul general in care s-a produs, generat de parasirea in dupa amiaza de 22 decembrie 1989, de catre Nicolae si Elena Ceausescu a sediului fostului CC al PCR. In aceste imprejurari, Marele Stat Major a dat ordin unitatilor MApN sa preia comanda asupra unitatilor MI. Ordinul a fost transmis prin comandantul Aviatiei Militare, gen. Rus Iosif, si inculpatul Draghin Dumitru, pe atunci colonel, comandantul UM 01913 Bucuresti, care, la randul sau, l-a transmis lt.-col. Rachita Vasile, comandantul UM 01874 Bucuresti, principala forta de paza si aparare a Aeroportului Otopeni". Chiar daca recunoaste ca imprejurarile in care au fost savarsite crimele de la Otopeni nu pot inlatura raspunderea penala a inculpatului, Tanase Joita insista pe "starea de surescitare maxima, de suspiciune si adversitate in mod deosebit fata de fortele de securitate", care - crede el - ar trebui sa constituie "circumstante reale" pentru reducerea pedepselor. Joita vorbeste victimelor despre cat de grea este viata ucigasilor De altfel, Procurorul General afirma ca instantele nu ar fi luat in considerare "datele personale favorabile ale inculpatilor, care nu sunt cunoscuti cu antecedente penale, doi dintre acestia - Draghin Dumitru si Ghita Grigorie - fiind in varsta de 62 si, respectiv, 69 de ani, inculpatul Zorila avand o situatie familiala complexa - casatorit si cu patru copii minori in intretinere". In plus, Tanase Joita se refera si la adresele medicale atasate de inculpati la dosar si din care rezulta ca Ghita si Draghin au o stare de sanatate precara. La Ghita este vorba despre cardiopatie ischemica cronica, hipertensiune arteriala esentiala, diabet zaharat tip II si dislipidemie, iar la Draghin stenoza aortica degeneratica larga, angina pectorala de efort, gonartroza bilaterala grava, coxartroza stanga, spondiloza lombara. Una peste alta, Procurorul General critica sentinta irevocabila din februarie 2001, pe motiv ca n-ar face "nici o mentiune la criteriile generale de individualizare, ceea ce echivaleaza, de fapt, cu absenta unui moment important al actului de deliberare". Tanase crede ca daca s-ar fi tinut cont de aceste aspecte, instantele aveau temeiuri indiscutabile sa aplice celor trei inculpati pedepsele minime prevazute de lege. Cateva precedente Recursul in anulare din cazul "Otopeni '89" nu este singurul prin care Tanase Joita isi manjeste mainile cu sangele celor care au fost omorati in Decembrie '89. Cazul "Stanculescu-Chitac" este marturie. El a incercat sa-i spele de pacate pe generalii care au comandat ca Revolutia de la Timisoara sa fie inecata in sange. Pedepsele de cate 15 ani de detentie la care au fost condamnati Victor Athanasie Stanculescu si Mihai Chitac sunt suspendate de aproape doi, timp in care generalii s-au aflat in libertate. De altfel, numele lui Tanase Joita se leaga si de alte recursuri rusinoase, precum "CEC-FNI", "Realibilitarea lui Temesan" sau "Falimentul BIR".

Adrian ARTENE