In ianuarie 1990, inca din primele zile ale lunii, in "Romania Libera", care se tiparea pe atunci intr-un milion de exemplare � tiraj mentionat pe manseta - a aparut intr-o sambata suplimentul Lumea crestina, initiat si alcatuit de Sorin Dumitrescu. Era primul gest de propovaduire ampla - de la catacomba la respiratie libera ortodoxa. Semnau acolo teologi care nu apucasera niciodata sa isi vada iscalitura intr-un ziar sau intr-o revista laica - in frunte cu parintele Staniloae � si intelectuali de mana intai. Nu pot uita nici azi aforismele despre Cruce ale lui Horia Bernea, fragmentele din "Jurnalul de la Tescani" al lui Andrei Plesu, dar la fel de puternic mi-au ramas in memorie sI textele regretatei Floriana Avramescu sau cele ale smeritului parinte Kefa care indragea calugareste anonimatul... Erau zile fierbinti si frumoase, cand parintele Anania, alti clerici si mireni luminati infiintasera Grupul de reflexie pentru innoire a Bisericii, care intr-adevar a miscat comunitatea de iubire si credinta a tarii. Pe cand unii ierarhi isi temeau carja si jiltul, membrii Grupului se zbateau sa reintroduca ora de religie in scoala iar belferul Sorin Antohi raspundea pe hartie cu antet si stampila, in calitate de director general, ca asa ceva nu se poate! Noroc cu domnul Mihai sora, ministru al Invatamantului pe atunci, dar si intelectual crestin. Grupului de reflexie si domnului sora le apartin inceputurile deparazitarii scolilor noastre de marxism si ateism. Pentru ca asa a inceput dezinsectia si lupta cu paduchii si scabia Stangii. Sunt convins ca in suplimentul Lumea crestina si in demersurile Grupului de reflexie se afla "celula generatoare" a Editurii Anastasia intemeiata de Sorin Dumitrescu in urma cu un deceniu. Era nevoie de o astfel de literatura bisericeasca (si nu "religioasa") decat aceea publicata pana atunci. si nu intamplator primele carti au purtat semnatura teologilor rusi din exil. Teologi care vorbeau pe limba omului din ziua de azi si chiar pe intelesul apuseanului secularizat din secolul XX. La Anastasia a aparut, in traducerea si cu si cu peritia parintelui Vasile Raduca, Teologia mistica a Bisericii de Rasarit (as fi preferat a Rasaritului), un titlu � cheie al bogosloviei contemporane marturisitoare. Au urmat alte titluri de care era nevoie, din aceeasi gama, pe care noi le citiseram in frantuzeste in anii '80. Pentru ca daca a existat in Romania comunista un samizdat autentic si coerent, acela a fost Samizdatul bisericesc: se multiplica mult, dactilo sau la xerox, de la Pateric � nu mai fusese editat din 1930 � pana la Evdokinov si Schemann. Abia mai tarziu editurile eparhiale s-au gandit la teologi contemporani, indeosebi la rusi, sau la Yannaras, adica dupa ce Anastasia isi incheiase demersul. Anastasia a coborat apologetica in strada, a introdus in casele oamenilor, a corelat slova crestina cu agapele duhovnicesti din gradina Schitului Darvari. Sorin Dumitrescu a intuit inaintea altora importanta mijloacelor electronice si a intors moneda mediatica pe "platit", imprimand pe casete dialoguri cu parintele Staniloae sau cu marii nostri duhovnici: Arsenie Papacioc, Cleopa Ilie, Teofil Paraianu, Ilarion Argatu... Apoi a retopit mesajul prin transcriere, in volum, dupa ce increstinase microfonul si pelicula. De aceea, gestul Prea Fericirii Sale de a-l constrange pe directorul Anastasiei sa demenajeze de la Darvari, mi s-a parut � si imi pare si astazi � un gest excesiv, ca o razbunare turceasca. Spre deosebire de motata noastra intelectualitate, gata oricand sa puna de-un colocviu sau de-un protest, Sorin Dumitrescu e prietenul faptei si al consecventei neretorice. Este un gospodar si un om de isprava ortodoxa. Daca miile de discursuri ale "societatii civile" romanesti � pururi tanara si virtuala - au ingrasat aerul si vazduhul, sute de titluri tiparite de Anastasia si bine distribuite au zidit suflete si au reintors oi ratacite. Ca admirator al monahismului nu pot uita ce a facut Anastasia in acest deceniu de existenta. Ma gandesc la colectia "Comorile Pustiei", dar si la dialogurile cu duhovnicii contemporani. In fine, ceea ce au nadajduit cei de la "Predania" si "Rugul Aprins", adica intalnirea reala, in comunitatea de iubire si credinta a Bisericii, intre clerici si mireni intelectuali, devine tot mai mult o realitate. Ca si specia teologilor "nespecialisti", in sanul careia Sorin Dumitrescu detine loc si rol de frunte. Iar cartile editate de Anastasia mai au o calitate: sunt frumoase; frumoase ca insasi Ortodoxia.

Dan Ciachir