Jacques Chirac a fost investit oficial, joi, pentru un al doilea mandat consecutiv la Presedintia Frantei, in cadrul unei scurte si sobre ceremonii, desfasurata la palatul Elysee. Din 1958, Jacques Chirac este, dupa Charles de Gaulle si Francois Mitterrand, cel de-al treilea sef de stat francez care obtine doua mandate prezidentiale consecutive. In 1995, prima victorie prezidentiala a gaullistului a fost salutata, in primul rand, ca o detronare a hegemoniei stangiste la Elysée, dupa 14 ani. Pentru cel putin sapte ani, francezii urmau sa aiba in fruntea tarii un presedinte de dreapta. In Franta, timp de 129 de ani, mandatul presedintelui ales a fost de cate sapte ani. Desi era in firea lucrurilor ca, dupa prima victorie, Chirac, nu numai sa spere, ci sa faca tot posibilul pentru a obtine o a doua instalare in fotoliul prezidential, el a fost cel care a avut initiativa reducerii mandatului pentru functia suprema, de la sapte la cinci ani, initiativa legiferata prin referendumul desfasurat in septembrie 2000. Astfel, alesul RPR (Adunarea pentru Republica) se reinstaleaza, acum, in fruntea tarii, nu pentru un spetenant, ci pentru un cincinal. Victoria lui Jacques Chirac in turul final al competitiei prezidentiale din acest an a fost - exprimarea nu este in nici un fel bombastica - pur si simplu rasunatoare. In cadrul scrutinului din 5 mai, gaullistul a reusit sa-si surclaseze in mod umilitor contracandidatul de extrema dreapta, Jean Marie Le Pen, cu scorul de 82 la suta fata de numai 18 ale adversarului sau, noteaza Reuters. Dupa primul tur al alegerilor, derulat la 21 aprilie, eliminarea din cursa a fostului premier socialist, Lionel Jospin (considerat, in perioada electorala aproape cert finalist), de catre liderul extremei drepte, Jean Marie Le Pen, a generat puternice reactii din partea presei, liderilor politici si opiniei publice de pe intreg mapamondul. Perioada dintre cele doua scrutinuri a fost marcata de ample demonstratii de protest fata de pericolul reprezentat de expansiunea extremistilor, nu numai pe intreg teritoriul Frantei, cat si in alte numeroase tari europene si in SUA. In vederea finalei din 5 mai, electorii francezi, inclusiv sustinatorii convinsi ai stangii, s-au mobilizat in favoarea lui Chirac. Inaintea confruntarii directe la urne cu Chirac, Le Pen sfidase bunul simt politic international si esenta insasi a democratiei, lansandu-se in declaratii elucubrante privind intentia de a scoate Franta din Uniunea Europeana si de a instaura o politica extrem de dura impotriva imigrantilor. Francezii, insa, au dovedit o reala maturitate politica, mult deasupra meschinariilor partinice si au votat, la 5 mai, nu numai pentru o Franta democratica, ci si pentru o Europa democratica - de fapt, au votat democratia insasi.

Ileana CORNEA