Ioan GROSAN 

Guvernarea Nastase a primit din partea unor oficiali NATO, dupa toate semnele, trei sarcini mari si late: accelerarea privatizarii pana la finalizarea ei, stoparea coruptiei si eliminarea din structurile informative ale statului a acelor ofiteri banuiti (sau chiar dovediti) a fi fost stalpi ai fostei Securitati. La prima vedere, trei sarcini imposibile (cel putin in privinta scadentei foarte apropiate), iar senzatia omului de rand este ca numai Dumnezeu si Osama ben Laden (viu sau mort) ne mai pot ajuta. Totusi, care din cele trei obiective trasate de Pact cu o claritate de-a dreptul inspaimantatoare este - sau macar pare - mai usor de indeplinit? Cum pentru o privatizare rapida, fie ea si pe un euro, investitori din alte tari nu prea vin sa ne asculte doina, iar stoparea coruptiei, cu ministrul Justitiei cu piciorul in gips si cu liftul si dosarele blocate, nu are cum sa fie pusa in aplicare, singura sansa ca sa luam ochii Occidentului este, in mod evident, maturarea fostilor (si nostalgicilor) ofiteri de Securitate. Macar atat. La ora asta, Romania a ramas insarcinata. In mod firesc, ea trebuie sa nasca in noiembrie, in superba maternitate numita Praga. Ei, al cui va fi copilul? Il va recunoaste tata NATO? Sau, vazand cat e de handicapat, se va face ca ploua, lasandu-l pe mamosul Nastase cu el in brate?