Atacurile teroriste de la 11 septembrie vor avea, se pare, un "efect secundar" neasteptat: marirea primejdioasa a decalajului dintre capabilitatile militare ale Statelor Unite si cele ale aliatilor sai din NATO. Acest fapt ar putea conduce, in final, la destabilizarea Aliantei Nord-Atlantice, sunt de parere specialistii. Nicholas Burns, ambasadorul american la NATO, explica: "Daca nu se vor lua masuri dramatice pentru reducerea acestui decalaj, vom avea foarte curand o Alianta cu doua viteze". Dupa atacurile de la 11 septembrie, Washingtonul a fost cuprins de o adevarata febra a inarmarii. Presedintele Bush doreste sa majoreze bugetul Pentagonului, in urmatorii cinci ani, cu 120 de miliarde de dolari. Numai anul viitor, militarii americani vor primi cu 48 de miliarde de dolari mai mult decat se preconizase initial. Cu aceasta majorare, bugetul Pentagonului se va situa la ametitoarea cifra de 379 de miliarde de dolari. Statele Unite ocupa detasat primul loc in topul cheltuielilor pentru inarmare. Suma bugetelor militare ale celorlalte 14 state care figureaza in acest clasament este mult inferioara fondurilor de care va dispune Pentagonul. Europa prefera sa dea bani pe ajutoare umanitare Celelalte state membre ale NATO nu par nici capabile, nici dispuse sa "tina pasul" cu americanii. Dupa atentatele de la 11 septembrie, Germania a fost singura tara vest-europeana care si-a majorat bugetul alocat Apararii. Acesta se situeaza insa la 1,5 la suta din Produsul Intern Brut, fata de 3 la suta cat aloca Statele Unite. Franta si Marea Britanie dispun de forte considerabile si de arsenale nucleare serioase, insa sunt departe de nivelul americanilor. Guvernele europene nu doresc sa arunce banii pe inarmare. Prioritatile lor difera foarte mult de cele ale Washingtonului. Difera de asemenea si "filosofia politica". In timp ce americanii par sa se concentreze din ce in ce mai mult asupra unui "control" (ca sa nu spunem "dominatie") realizat prin zdrobitoarea superioritate militara, europenii sunt de parere ca majoritatea conflictelor pot fi dezamorsate pur si simplu prin cresterea nivelului de civilizatie. Devastata de razboaie in secolul XX, Europa prefera sa cheltuiasca pentru protectie sociala interna si pe ajutoare umanitare pentru tarile sarace. Uniunea Europeana furnizeaza 56 la suta din totalul ajutoarelor internationale si suporta 36 la suta din bugetul Natiunilor Unite. Washingtonul nu vrea sa imparta cu nimeni comanda operatiunilor militare Expertii semnaleaza deja o ingrijoratoare "diviziune a muncii" in cadrul Aliantei Nord-Atlantice: americanii lupta, iar europenii vin la sfarsit pentru a face curatenie si a pastra pacea. Potrivit specialistilor, o asemenea impartire a sarcinilor erodeaza, pe termen lung, insesi bazele Aliantei. Guvernele vest-europene au inceput deja sa se planga ca sunt tratate ca puteri de "mana a doua", incapabile sa influenteze politica externa a Statelor Unite. In ultimii ani, Washingtonul a tinut sa arate ca nu are nevoie de ajutorul nimanui. In Kosovo, dar mai ales acum, in Afganistan, americanii au preferat sa se descurce singuri. Prezenta trupelor aliate a fost mai mult simbolica. Un inalt oficial francez a explicat pentru "New York Times": "Cand securitatea Statelor Unite a fost in joc, europenii s-au asteptat sa fie chemati in ajutor, insa telefonul nu a sunat." Intr-adevar, Washingtonul nu a facut apel la prevederea din statutul NATO conform careia un atac asupra oricarui stat membru este considerat un atac impotriva intregii Aliante. Cu toate ca aliatii sai europeni si-au anuntat imediat disponibilitatea de a participa alaturi de Statele Unite, campania din Afganistan nu s-a desfasurat sub egida NATO, fiind pur americana. De ce? Pentru ca Washingtonul nu dorea sa imparta cu nimeni comanda operatiunilor. Un inalt responsabil american, citat de "New York Times", a explicat: "Adevarul este ca nu avem nevoie de sprijinul europenilor pentru a face ceea ce facem." "Modernizare" sau "marginalizare" Secretarul general al NATO, lordul Robertson, a avertizat guvernele vest-europene ca au de ales: ori "modernizare", ori "marginalizare". Intr-un interviu acordat recent el a explicat ca armatele europene trebuie sa-si imbunatateasca trupele speciale de interventie, comunicatiile si sistemele de inscriptare. De asemenea, a aratat Robertson, este nevoie de o forta europeana de reactie rapida. Alte investitii majore ar trebui facute si in domeniul armamentului de mare precizie: rachete de croaziera si bombe "inteligente", "singurele care pot fi folosite in ziua de azi pentru a satisface legislatia internationala si opinia publica". Uniunea Europeana aloca anual aproximativ 140 de miliarde de dolari pentru aparare. Suma deloc neglijabila. Cu toate acestea, se afla mult in urma americanilor. Anual, UE cheltuieste pentru cercetare-dezvoltare militara 7000 de dolari pe cap de soldat. Pentru acelasi domeniu, Statele Unite aloca anual 28.000 de dolari pe cap de soldat. In urmatorii ani acest decalaj are toate sansele sa creasca. Europenii au dificultati cu transportul trupelor "Lipsurile" europenilor nu se limiteaza doar la armamentul ultrasofisticat. Ele sunt de multe ori mult mai "elementare". O astfel de problema este, de exemplu, capacitatea de transport. Un stat bogat ca Germania s-a trezit in imposibilitatea de a-si onora angajamentele din aceasta cauza. Aproape o treime din trupele nemtesti destinate unor misiuni de mentinere a pacii in Kabul nu au ajuns inca la destinatie din lipsa avioanelor de transport. Acestea trebuie inchiriate de la Rusia sau Ucraina. Un alt stat, pe care oficialii NATO au refuzat sa-l identifice, a propus sa-si transporte trupele spre Afganistan pe calea ferata. Europenii au in proiect sa produca un avion pentru transportul trupelor, o varianta militara a Airbus-ului botezata A-400 M. Proiectul s-a impotmolit, insa, din cauza disputelor in privinta finantarii. Chiar daca acestea ar fi rezolvate, tot mai trebuie sa treaca inca 8-10 ani pana cand avionul ar putea intra in dotarea armatelor europene. Americanii vor sa-i inarmeze, contra cost, pe europeni Americanii incearca sa-i convinga pe aliatii lor europeni sa cumpere de la ei tehnologie militara, pentru a putea tine pasul cu Statele Unite. Pentru aceasta, UE ar trebui sa-si majoreze bugetul destinat apararii, in urmatorii 10 ani, cu un "mizilic" situat undeva intre 25 de miliarde si 56 de miliarde de dolari, estimeaza un studiu realizat de corporatia Rand. Expertii americani insista asupra faptului ca armatele europene ar putea fi eficientizate destul de usor si fara o cheltuiala prea mare. William Schneider Jr., presedinte al "Defence Science Board" (organism consultativ al Pentagonului), explica: "Pentru a face dintr-o bomba obisnuita una "inteligenta" este suficient sa-i atasezi un sistem de ghidare in valoare de 18.000 de dolari. In acest caz nu este necesar nici un transfer de tehnologie." Odata instalate aceste sisteme de ghidare, avioanele europene ar putea beneficia de comunicatiile oferite de satelitii americani si de informatiile culese de pe campul de lupta de avioanele-spion "Predator". Deocamdata, insa, Uniunea Europeana nu pare dispusa sa urmeze exemplul Statelor Unite si sa investeasca masiv in inarmare. Lordul Robertson, secretarul general al NATO, s-a plans ca Germania este deocamdata singurul stat care, dupa 11 septembrie, si-a majorat bugetul alocat Apararii, cu 780 de milioane de dolari adunati dintr-o taxa speciala pentru lupta impotriva terorismului. Pentagonul cocheteaza cu ideea unor atacuri nucleare Zdrobitoarea suprematie militara americana risca sa lase Europa fara nici o putere de decizie pe scena politica internationala. Un raport secret al Pentagonului transmite deja semnale de alarma in acest sens. Potrivit acestui document, intitulat "Nuclear Posture Review", Washingtonul este pe cale sa isi schimbe, pe tacute, politica traditionala in domeniul nuclear, evaluand foarte serios posibilitatea de a utiliza astfel de armament impotriva unor tari non-nucleare. Scandalul international provocat de un asemenea gest nu pare sa-i mai ingrijoreze pe americani. In timpul razboiului rece, Statele Unite au folosit amenintarea nucleara pentru a descuraja un atac al Uniunii Sovietice impotriva Europei Occidentale. Acum, se arata in raport, pericolele sunt altele. Documentul enumera cateva dintre situatiile in care americanii ar putea decide sa utilizeze armament nuclear: "Un atac al Irakului impotriva Israelului sau al vecinilor sai, un atac al Coreei de Nord impotriva Coreei de Sud sau o confruntare militara in privinta statutului Taiwanului". In raport sunt enumerate si o serie de tari care ar putea deveni tinta unui atac nuclear american: Coreea de Nord, Irakul, Iranul, Siria si Libia. De remarcat ca nici unul dintre aceste state nu dispune de arme nucleare si ca toate au semnat Tratatul de Nonproliferare Nucleara. Americanii promisesera ca nu vor folosi arme nucleare impotriva unui stat care nu dispune de asa ceva si daca acesta a ratificat Tratatul mai sus mentionat, decat in cazul in care sunt atacati de statul respectiv "in alianta" cu o putere nucleara. Administratia Bush nu pare insa sa se sinchiseasca prea mult de vechile acorduri internationale. Statutul de unica superputere i-o permite.

Miruna MUNTEANU