Fractiunea talibana din Comitetului Executiv al FRF ramane bine conservata in raufacatura. Sub bagheta primitiv autoritara a lui Mircea Sandu a mai fost troglodit un verdict rusinos. Sanctiunile dictate impotriva cluburilor Dinamo si Ceahlaul, impotriva celor trei jucatori de la Piatra Neamt au fost fabricate prosteste. Din acest motiv, ceea ce se dorea a fi antidotul magariilor din fotbal devine, in fapt, un nou motiv de scandal. Incompetenta i-a adus pe voinicii executivi intr-o atare situatie. Ei nu au fost capabili sa probeze blatul si, atunci, au esuat lamentabil (asa dupa cum noi am anticipat) in afara regulamentelor, in afara legilor si a oricaror norme de bun simt. Altfel spus, daca am banui (cu ingaduinta de rigoare) ca Mircea Sandu si acolitii au avut vointa (chiar si politica) de a face dreptate, ei n-au avut si stiinta de a-si materializa bunele intentii.
Pentru ca acuzatiile noastre sa nu fie incadrate tot in categoria "verdictelor" fara acoperire va propunem un exercitiu logic. Luam in calcul cele doua variante posibile:
a) Meciul Ceahlaul - Dinamo a fost trucat. In aceasta situatie sanctiunile dictate de Comitetul Executiv al FRF impotriva cluburilor sunt inadmisibil de blande, de natura sa favorizeze perpetuarea coruptiei.
b) Meciul Ceahlaul - Dinamo n-a fost trucat. Acceptarea acestei variante exclude posibilitatea sanctionarii cluburilor, iar verdictul Comitetului Executiv poate parea rezultatul unei conspiratii.
Observati ca sanctiunile dictate se opresc la jumatatea drumului dintre singurele variante posibile. Mai mult, inadmisibil este si modul prin care Mircea Sandu a influentat votul. In fata presei a afirmat ca decizia se bazeaza pe judecata de valoare a 11 tehnicieni ai federatiei. Trecem peste faptul ca Iordanescu (primul dintre tehnicienii FRF) a declarat ca nu se poate pronunta, trecem peste faptul ca cei 11 nu au fost nominalizati pentru veridicitatea declaratiei. Constatam ca, in realitate, Mircea Sandu le-a cerut subalternilor sai sa voteze pentru sanctiunile propuse motivand ca are el dovezi ascunse la sertar. Daca aceste dovezi exista, presedintele FRF se face vinovat de tainuirea probelor. Daca nu exista, este un mincinos, alta "calitate" incompatibila cu functia pe care o detine.
Am mai constatat ca decizia federatiei a ignorat documente care ar fi trebuit sa fie principalele probe la dosar (rapoartele de observare si concluzia comisiei de evaluare a etapei). Din nou trebuie sa luam in calcul doua variante. Daca documentele respective nu reflectau realitatea, autorii lor trebuiau sever sanctionati fie pentru incompetenta, fie pentru intentia de musamalizare a adevarului. Daca cei care au semnat documentele cu pricina sunt cinstiti si competenti, atunci vinovati sunt cei care i-au ignorat.
Acestea sunt cateva dintre motivele care ma determina sa fiu cel putin rezervat fata de verdictul Comitetului Executiv, sa nu ma imbat cu apa chioara, sa nu cred ca a inceput, intr-adevar, curatenia generala in fotbalul romanesc. Decizia "fara precedent" devine astfel o noua mostra a facaturilor periculoase care au mai degraba darul de a proteja viciul decat rostul declarat al "taierii in carne vie".