ZIUA: Sa revenim, putin, la momentul aprilie, cand au ajuns, la Pitesti, noile loturi... Paul Dumitrescu: Sosisera sucevenii reeducati, dupa ce li se promisese eliberarea si incadrarea la Securitate, de catre Nicolschi. Totusi, nimeni nu putea banui dezastrul ce va urma. Nici o imaginatie, oricat de fecunda, nu putea prevedea. Corpul era compus din: Bogdanovici, Turcanu, Curler Corbac, Livinschi, Sobolevschi, Samson, Sofronie, Negura, Melinte, Martinus si altii. Fusesera toti plasati pe celularul nostru, unde gardian era Nistor, care, pana atunci se comportase in limitele regulamentului. Regimul strict, inceput din aprilie 1949, a durat pana la finele anului. In luna august 1949 s-a produs o schimbare majora in viata noastra. Turcanu, privilegiatul administratiei La polonic trecuse Eugen Turcanu, ceea ce denota ca el este privilegiatul administratiei. Asadar, atentie marita! Pe la sfarsitul lunii octombrie, la ora 18, cand se facea inchiderea, primul gardian, Ciobanu, a strigat o lista pe care figuram si eu, dupa care ne-au mutat la camera 1 de la parter (gardian Covreja). Eram piesele grele ale camerei 1. Dar, sa va numesc locatarii acesteia, dintru inceput: Popescu Aristotel (Aligo), Blaga Traian, Ghitulescu Luca, Branescu Theodor, Pop Sever, Niculescu Ion, Ghitulescu Ion, Stefanescu, Aldea Marin, Gherman Coriolan, subsemnatul, Persinaru Ion, Petcu Narcis, Crinu Horia, Nicolescu Gheorghe, Coliga, Tantan, Matricala, Anghelache, Andreev, Soroiu Gheorghe, Popa Valeriu, Ionescu Vasile, Boncea Adrian, Craiu Constantin, Patrascanu Nutti, Tacu Aurel... ZIUA: Cine era acest Nutti Patrascanu, despre care ati mai vorbit? Paul Dumitrescu: Sa va povestesc... Am stat circa o luna pe celularul lui Covreja, iar spre sfarsitul lui noiembrie ne-au readus in camera de origine. Acolo, mare surpriza, mare... Se afla instalata pe priciuri toata banda lui Turcanu. Fiind aglomerat si negasindu-se loc, Nutti Patrascanu, nepot al lui Lucretiu Patrascanu, legionar vechi si cu functie in Miscarea Legionara, trecut si prin lagarul de la Targu Jiu, sub Antonescu, m-a chemat si mi-a facut loc langa el. In decursul celor opt luni se crease o atmosfera foarte amicala intre noi, mergandu-se pana acolo incat ne faceam confesiuni cu privire la cele nedeclarate la Securitate, in perioada de ancheta. Eram ca niste frati, solidari intru durere, increderea fiind reciproca. Contai pe cel de langa tine. Asta a fost marea greseala, pentru care am platit toti, deoarece era suficient sa se rupa o za a lantului pentru ca totul sa se prabuseasca, conform principiului domino-ului. Inca din prima seara, Nutti mi-a soptit la ureche ca, deoarece el avea o condamnare mai mare, ma roaga sa trimit eu acel mesaj comandantului legionar Puiu Traian, din Constanta. I-am promis ca voi rezolva dupa eliberare. (va urma)

Interviu realizat de Ovidiu BANCHES