Discutiile dintre oameni, daca sunt cat de cat inteligenti, cultivati si, in special, cu bun simt, se fac cu un limbaj ce respecta un minimum de reguli de politete, mai ales cand e vorba de persoane investite cu functii importante. Altercatia publica recenta (redata de presa cu un oarecare sadism) intre doi senatori (unul dintre ei considerandu-se, in fantasmele sale, un erou national) a demonstrat cat de jos a ajuns stacheta retoricii noastre politice, daca o astfel de eticheta poate fi aplicata expectoratiilor pe care si le-au azvarlit reciproc interlocutorii respectivi, in cazul unei scene burlesti si penibile de exhibitionism parlamentar. E drept ca asa cum sublinia si Platon in Cratylus si cum stiu psiholingvistii, limbajul reflecta, printre altele, si personalitatea celui ce-l foloseste.