Adrian PATRUSCA 

Batalia anticoruptie s-a transformat intr-un balci. Au trecut cateva saptamani bune de la faimoasa sedinta a conducerii PSD, cand Adrian Nastase, proaspat scuturat de armagedon, le-a tinut colegilor un discurs surprinzator. Va amintiti? Premierul deplangea soarta amara a romanului de rand, uscat de factura la intretinere si strivit sub coruptia generalizata; critica ciocoismul demnitarilor, care isi vad mai mult de interesele lor decat de ale obstii; anunta declansarea unei cruciade impotriva coruptiei, avand in frunte temutul PNA (Parchetul National Anticoruptie), ce urma sa se infiinteze, fara nici o jena constitutionala, din dispozitia guvernului, bla bla bla. Avertizam la vremea respectiva ca daca toata aceasta tevatura nu-i decat un joc pentru ochii si urechile strainatatii, care de la un timp nici nu se mai sfieste si ne spune verde-n fata ca avem o mare problema cu coruptia, atunci Adrian Nastase e pierdut (las' ca nici noua nu o sa ne fie mai bine la summit-ul de la Praga!). E pierdut, pentru ca enuntand atat de limpede problemele, dovedeste ca e la curent cu ce se intampla in tara. Deci nu poate invoca nici macar scuza ce i se gasea lui Ceausescu, "nu stie saracu, aia de sub el ii ascund totul". Prin urmare, daca vorbeste cu competenta despre coruptie, dar nu actioneaza, asta inseamna fie ca premierul nu are putere, fiind prizonierul cercurilor mafiote care-l au la mana cu ceva, fie este pur si simplu complice. Ca de la acel discurs vanjos si amenintator, premierul nu a facut nimic impotriva coruptiei, nu mai e cazul sa o spun. Mania sa de atunci s-a sfrijit de tot. Daca lucrurile s-ar fi oprit aici, batalia anticoruptie a lui Adrian Nastase ar fi avut macar parte de un sfarsit linistit, ingropata cuviincios in propria ograda. Iata, insa, ca apare providential Ion Iliescu insusi, mai vioi si mai justitiar ca niciodata! Zorro in filmele lui bune! Acum cateva zile, presedintele, caruia faptul ca se afla la ultimul mandat pare sa ii confere o vitalitate de flacau, s-a repezit sa ridice securea anticoruptiei, facuta pierduta si abandonata de Adrian Nastase pe campul de lupta, in spatele liniilor inamice. Si, dupa cum va asteptati, a rostit un discurs. Ca asta a avut loc in fata politistilor, la sedinta de bilant a MI, nu face decat sa sporeasca hazul situatiei. Citez, vorba lui Grosan, cu delicii: "Daca primiti vreun telefon de la orice demnitar (pentru pile - nota mea), sa puneti mana pe telefon si sa-i informati superiorii"; "Atunci cand cere mita, functionarul acela trebuie luat de guler si dat afara si primul care trebuie sa semnaleze e cel afectat"; "Sunt revoltatoare cazurile in care infractorii jefuiesc ziua in amiaza mare, iar politistii uneori se ascund"; "In plina strada, infractorul ataca cetateni si stau oamenii in jur si se uita si nu fac nimic. Un asemenea individ trebuie luat de guler si molestat acolo". Nu in ultimul rand, presedintele si-a amintit de vizita recenta la Singapore, unde un chistoc aruncat pe jos atragea dupa sine amenzi usturatoare. Legat de asta, seful statului a evocat cu nostalgie perioada interbelica, atunci cand in Romania s-au introdus cosurile de gunoi si lumea avea mai mult respect pentru curatenie. Ce intelege prin coruptie Ion Iliescu, omul de care e amurezat per tujur juma de popor, devine acum clar. Coruptie e ceea ce, inainte de '89, putea fi infierat cu asprime la nivelul brigazilor artistice de agitatie. Coruptia e atunci cand frizerul cere bacsis, cand vanzatorul fura la cantar, cand ospatarul umbla la gramaj, cand femeia de serviciu nu face curatenie in institutie. "Uite colo jos pe scara, doua mucuri de tigara! Pai e bine? Nu-i bine, pam pam!" Prin urmare, lupta anticoruptie, ne sugereaza presedintele Romaniei, este mobilizarea exemplara a oamenilor muncii impotriva "elementelor", fie pentru a-i aduce pe calea cea buna, fie pentru a-i exclude dintre noi fara mila. Dupa acest discurs memorabil, care a avut darul de a linisti capii politiei, in caz ca acestia pentru moment vor fi fost cuprinsi de panica - nu cumva li se va cere sa-si faca meseria? - a urmat la Cotroceni o intalnire la varf a presedintelui cu ministrul de Interne, cu ministrul Justitiei, cu procurorul general, cu seful SRI si cu adjunctul sefului SIE, pentru a se pune la cale o strategie de combatere a coruptiei. Iliescu a si explicat de ce era aceasta intalnire atat de necesara: pentru ca s-a observat "o anumita disparitate si o insufiecienta corelare" intre institutii. Intalnirea s-a finalizat cu stabilirea a trei directii de actiune, pe care, din lipsa de spatiu n-o sa le citez aici, dar care, credeti-ma, nu spun nimic. Dupa cum nimic nu a pomenit nimeni, nici premierul, nici presedintele, nici vreunul dintre sefii acelor institutii care s-au corelat la Cotroceni, despre faptul ca impotriva coruptiei se lupta intr-un singur fel: prin aplicarea legilor. Restul e vorbarie goala, menita sa camufleze, cum spuneam, fie impotenta, fie complicitatea. Omorata si ingropata de Nastase, lupta impotriva coruptiei tot mai lasa crestineasca speranta a invierii. Dar a intervenit Ion Iliescu.