Cristian STEFANESCU 

Faptul ca premierul Adrian Nastase a fost primit, la Moscova, in cel mai protocolar mod posibil - la nivel de omolog - vorbeste de la sine despre sincopa persistenta in relatiile romano-ruse si, mai ales, despre sansele ca cele doua tari sa isi vada, pe mai departe, fiecare de treaba sa. Nu este un secret pentru nimeni faptul ca Mihail Kasianov este o marioneta a Kremlinului, afacerile interne ale Federatiei fiind, mai mult sau mai putin constitutional, apanajul presedintelui Vladimir Putin. Asa a fost, de altfel, mai mereu. Ne aducem aminte cu cata dezinvoltura isi pensiona mahmurul Boris Eltin prim-ministrii, iar Borea Nikolaevici era, de bine, de rau, ceva mai apropiat de o valoare democratica acceptabila decat succesorul sau. Uzantele diplomatice nu il obliga, desigur, pe liderul Kremlinului, sef de stat, sa primeasca un sef de Guvern, invitat, de altfel, de premierul de jure de la Moscova. Insa nici nu ii interzic. Vladimir Putin a ales sa se prefaca a nu sti ca, joi, in capitala federala s-a aflat in vizita - de lucru - un prim-ministru dintr-o tara cu care Rusia se considera vecina si alaturi de care activeaza in mai multe organisme de cooperare politica, economica si militara regionala. Probabil ca judoka Putin intra pe tatami numai atunci cand este convins ca poate executa un procedeu de efect, care sa-i atraga ropote de aplauze - refuzand sa accepte ideea ca pentru sportul pe care il indrageste este, musai, nevoie de un partener/adversar. Sau, cu alte cuvinte, Putin nu participa la campionatele unionale, inscriindu-se direct pentru Olimpiada. De unde, ca tot veni vorba, rusii au promis sa-si mute calabalacul. Ar fi, poate, prima oara in istore cand Kremlinul nu uita sa mai plece de unde a intins, o data, cortul. Cum ar fi, de exemplu, Transnistria. Sau, de ce nu, Basarabia ad integrum. Pentru ca, iata, "abordata tangential", situatia din cealalta Romanie a facut cam cat un punct pe ordinea de zi a discutiilor ruso-romane. Moscova, spunea Kasianov, priveste spre Chisinau ca spre un prieten. Nastase a plusat, folosind termenul de frate. Kasianov a reluat teoria implicarii externe in nelinistile de la Chisinau, fara a pronunta explicit numele Romaniei. A facut-o, in schimb, vadit deranjat, seful Executivului de la Bucuresti atunci cand a cerut eliminarea "elementelor parazitare" din abordarea politica a subiectului. Ceea ce, transcris intr-o formula lipsita de subtilitati diplomatice, inseamna, de fapt, ca Bucurestii au cerut Moscovei intreruperea acestei campanii de anti-lobby, palaria imperialista fiind, de altfel, mult prea mare pentru o tara precum Romania. Pana la urma, de ce sa ne ascundem, o stim cu totii, vorba romanului, hotul striga "hotii". Cat de bine au inteles rusii mesajul premierului Nastase (pe vremuri, ministru de Externe al unei tari, Romania, pe numele ei, care a recunoscut prima independenta Moldovei, acum un deceniu) s-a vazut ieri - nici nu apuca sa se raceasca bine pista aerodromului oficial Vnukovo ca deputatii Dumei de Stat s-au si gandit sa dea drumul unei motiuni suparate, "privind inadmisibilitatea amestecului autoritatilor romane in problemele interne ale Republicii Moldova". E treaba lor, in fond, sa se afle in treaba. Numai ca acelorasi deputati le va reveni si sarcina aprobarii tratatului de baza ruso-roman, cel debarasat de tendintele de ancorare in trecut si mai gata de semnare, cum se laudau deunazi mai toti oficialii. Dincolo de frecusurile de natura politica sau geostrategica, insa, nu strica desantul de oameni de afaceri care l-au insotit, la Moscova, pe premier. Cat timp inca mai avem dificultati tehnice in a cuceri pietele din Vest, putem exploata potentialul de la Rasarit, mai apropiat ca buget de calitatea serviciilor si produselor romanesti. Si, fara nici o indoiala, deschiderea pietei romanesti pentru investitiile rusesti este, de asemenea, un proces binevenit. In fond, banii oamenilor rusi de afaceri tot bani sunt, chiar daca pentru aceeasi valoare, un kommersant vine cu o valiza ceva mai voluminoasa decat un bussinesman. Depinde mai ales de partea romaneasca daca un parteneriat economic cu Rusia va fi sau nu profitabil. Sau, daca, asemeni bosniacilor, ne vom respecta eroii numai cand Moscova binevoieste sa deschida robinetul din care se alimenteaza focul cel aproape vesnic stins de la mormantul soldatului cazut in razboiul antifascist. Capitalismul rusesc nu este, deocamdata, decat o forma privata de sovietism. Cei mai prosperi oameni de afaceri ai Rusiei sunt, in marea lor majoritate, fosti membri ai detasamentelor executive ale Politburoului, rezervisti ai diviziilor de spionaj economic sau speculanti ai haosului legislativ nascut dupa implozia sistemului sovietic (ca sa nu le spunem infractori de rand). Or, daca e sa ne amintim, o data cu descinderea primilor oameni de afaceri rusi, in Ungaria au patruns si baronii subteranelor, aducand cu ei ukazuri nu foarte ortodoxe. Inainte chiar de declansarea propriu-zisa a marii insurectii anti-coruptie, exact asta ii mai lipseste Romaniei. Iar in perspectiva potentialei integrari a Romaniei in NATO, n-ar strica putina vigilenta in studierea dosarelor de intentie ale oamenilor rusi de afaceri. Daca tot am inteles ca, volens-nolens, purificarea serviciilor secrete romanesti este o conditie sine-qua-non pentru alinierea la Pactul Nord-Atlantic, nu e cazul sa ne pricopsim, cand ne-o fi lumea mai draga, cu cartitele capitalismului de stepa.