Zoe PETRE 

Nu recentul voiaj al dlui Nastase in Turcia mi-a sugerat parafraza dupa ilustra carte despre "Incrementa ac decrementa Aulae Ottomanicae", marele imperiu al carui declin Cantemir, ostatic la Inalta Poarta si excelent observator al realitatilor locului, l-a intuit intr-o vreme in care marile puteri ale Europei il considerau de neclintit. Cu toate ca, marturisesc, ma simt ostatic la curtea PSD-ului, nu mi-am atribuit niciodata nici neamul ales, nici geniul, nici melancolia printului pribeag. Ceea ce ma indeamna sa reflectez la marire si decadere este insa ceea ce vad la Bucuresti, si nu la Ankara, unde se confirma doar o relatie privilegiata a Turciei cu Romania, si nu neaparat cu vremelnicii ei carmuitori. La Bucuresti insa, surprizele se tin lant. Intrat triumfal in noul mileniu, PSD si genialii sai conducatori (nu-mi cereti mie, dupa ce, la alegerile din 2000, ati incercat sa ma convingeti ca Iliescu e marele campion al democratiei in Romania, sa mai cred acum ca Nastase e marele campion al reformelor indraznete) aveau toate datele unei incrustari de durata in ranile inca nevindecate ale unei Romanii exasperate de scandaluri, de saracie, de prea lunga durata a unei reforme pe care si azi o confunda cu mana cereasca din desert, si nu cu desertul dupa care ar putea eventual ajunge la oaza mult visata. Un singur partid, o singura vointa, un elan in principiu incurajator de progres catre UE si NATO - iata ce se putea vedea, cel putin la suprafata, in fotografiile inaugurale ale noii guvernari. Ce am vazut cativa dintre noi destul de curand dupa aceste aurorale imagini se vede azi cu ochiul liber de oricine nu si-a varat definitiv capul in nisip. Unitatea si coerenta guvernarii sunt invalidate cotidian de reverberatia unui caft de suburbie care loveste pe-nfundate ba dinspre Piata Victoriei spre Cotroceni, ba invers, ba dinspre clanul magnatilor moldoveni - de la Iacubov la Hrebenciuc, inainte, numara! - spre clica de la Bucuresti, ba dinspre baronii de Brasov spre clanul Nastase si vice-versa. Nu cred ca au existat in timpul a trei guverne de coalitie atatea demiteri de prefecti, subprefecti si sefi locali cate a acumulat guvernul monocolor PSD intr-un singur an. Cat despre coerenta la nivel national a guvernarii, mai bine sa nu mai vorbim: primul ministru propune declararea averilor demnitarilor si Parlamentul o respinge, primul ministru sustine incompatibilitati pe care Parlamentul le amana la Pastele Cailor, primul ministru declara public tot felul de nerozii si pe urma se scuza moale ca a gresit, consilierii prezidentiali aproba azi ce vor dezaproba maine, si oricum declara invers decat a declarat presedintele pe care il consiliaza. Sa nu mai vorbesc de declaratiile intermitente, dar extrem de grave, ale ministrului de Interne, care pune tara pe jar, ba ca e in disolutie, ba ca e in prag de alegeri anticipate, si e contrazis alene dar destul de explicit de mai marele sau de partid si de stat. Asa coerenta mai rar! Elan de integrare ziceam? Dar ce facem cu dl senator Paunescu, mare personalitate a partidului de guvernamant, care se da volintir in ajutorul prietenului Milosevici, fara ca, instantaneu, PSD si Guvernul Maiestatii Sale - pardon, guvernul Adrian Nastase - sa se dezica energic si definitiv de acest gest incredibil? Vorba proverbului, prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei, asa ca, daca prietenul poporului si al PSD de la Cenaclul si revista Flacara e atat de prieten cu Milo, se vede bine ca si PSD pastreaza in suflet neatinsa amintirea amorului pe care i-l declara acestuia in plin conflict kosovar. Un partid de prieteni ai "eroului" Milosevici, cum scria un bun prieten al dlui Paunescu si al partidului dumisale, se exclude singur din procesul de integrare europeana si euro-atlantica. Din nefericire, ne exclude si pe noi. Reforma? Contra-reforma e vizibila in toate domeniile, de la industrie la cultura si de la posta la cercetarea stiintifica. In industrie, laurii si asa indoielnici de la SIDEX s-au cam vestejit in glastra, iar subventiile si reesalonarile curg darnic catre productia pe stoc. In sistemul sanitar, lucrurile sunt si mai acute, si mai limpezi: Guvernul fura, pur si simplu, banii de asigurari medicale pe care fiecare dintre noi ii plateste in fiecare luna si vrea sa ieftineasca actul medical in mod arbitrar, pe spinarea medicilor. Tot Guvernul fura banii pe care i-am depus fiecare dintre noi in fondul de somaj si ii distribuie asa fel incat sa niveleze in mizerie pe toti cei care au ghinionul de a-si pierde slujba, indiferent ca sunt gunoieri sau profesori universitari. Asa face si cu pensiile, care provin tot din depunerile noastre de decenii, si care sunt din nou instrumentalizate pentru politicile demagogice si nivelatoare ale unei false social-democratii. Dincolo de orice procente din sondaje, in fiecare zi mai plesneste cate ceva. De la scolile in prag de greva la scandalurile sordide, cu stabi PSD, mafii locale sau de import, de la medicii care isi ingrijesc bolnavii la lumina lampii de gaz, fiindca Guvernul nu vrea sa le dea, din banii nostri, cat le-ar trebui sa plateasca electricitatea, la conductele de petrol, jefuite sistematic de retele oculte de haiduci care sar cu furcile la politisti si jandarmi, de la lumpen-proletariatul din canale si de pe linia de centura la sutele de mii de oameni disperati si umiliti fiindca, invatati sa-si plateasca toate datoriile, trebuie sa aleaga acum intre a fi datornici si a fi flamanzi, guvernarea PSD se apropie cu pas grabit de un faliment fraudulos. Intre timp, dl Nastase e ocupat sa reinventeze politia politica. Dintr-un buget de austeritate drastica, ca sa nu spun de mizerie, d-sa nu gaseste nici bani, nici idei pentru a calma criza costului energiei, in schimb gaseste bani - intamplator, banii contribuabilului - pentru a plati institutii si persoane care sa-si piarda vremea ascultand telefoanele dlui Nistorescu sau convorbirile din locuinta de serviciu a presedintelui Constantinescu, migalos amenajata vreme de sase luni prin grija Guvernului PSD. Credeti ca nu sunt sume comparabile? Ma tem ca va inselati: daca, dupa modelul "oamenii lui Constantinescu", adunam ce se poate banui cu privire la "Romania libera" care il ataca, la "Romania literara" si oamenii lui Manolescu, care nu-i sunt simpatici, cu "oamenii lui Petre Roman" si cu cei ai lui Basescu, pe cei ai lui Melescanu, Ciorbea, Marga si Lupu, cu Alianta Civica, GDS, "Academia Catavencu", oamenii lui Stoica cu "Ziua" si cu "oamenii lui Patriciu", privim o leaca spre Palatul Elisabeta si spre Banca Nationala, si mai numaram si acolo cateva fire si ite, apoi le adaugam, in buna logica bolsevica, pe "oamenii lui Iliescu", ai lui Pascu, ai lui Hrebenciuc, ai lui Geoana (sau, ma rog, pe Geoana printre oamenii lui Copos), mai punem si cativa lideri de sindicate, pe propriii sai ministri, ca doar ai tai te pot oricand trada. Multiplicam cu numarul tuturor acestor persoane extrem de suspecte costurile pentru tehnica de ascultare, microfoane directionale, magnetofoane, banda de magnetofon, hartie de 80 de grame, toner, dactilografa si computer pentru transcris si conservat baza de date, soferi si masinile aferente de filaj - de preferinta cate patru, sa nu se vada - plus lefurile pentru intreaga retea, de la caprari la generali, adica lefuri cu totul respectabile, plus sporurile, nu-i asa, de hrana, uniforma si mai ales de confidentialitate, servieta diplomat de piele naturala a curierului care ii aduce, prea plecat, notele cu transcrieri marelui sef de trib, si sa vedeti cum ar iesi la socoteala niste sporuri consistente la salariile profesorilor sau la banii pentru medicii de familie! E greu de demonstrat ca Imperiul otoman s-ar fi destramat daca nu ar fi fost minat din interior de incompetenta si de viermuiala sordida de intrigi, de crime si de coruptie generalizata.