Inalt Prea SfinTia Sa, PIMEN, PArintele Arhiepiscop al Sucevei Si Radautilor DESPRE: "CHIVOTELE LUI PETRU RARES SI MODELUL LOR CERESC", de SORIN DUMITRESCU Parintele Arhiepiscop Pimen: Cartea d-lui Sorin Dumitrescu aduce, cred, cea mai adevarata si corecta explicatie initiativei si conceptiei care au stat la baza pictarii si In exterior a bisericilor bucovinene. De-a lungul timpului, desigur, au existat mai multe ipoteze. Bunaoara, Paul Henry spunea despre iconografia bisericilor pictate si pe dinafara, In vremea lui Petru Rares ca reprezinta o imagine catehetica; I.D. Stefanescu, la randu-i, o considera o aratare a doctrinei areopagite, Sorin Ulea considera definitoriu caracterul militar si national, In timp ce Vasile Dragut a declarat, In cele din urma, ca semnificatia trebuie legata de efortul de aparare al ortodoxiei credintei. Toate, dupa cum se poate observa, aprecieri frumoase, interesante. Personal, cred ca parerea d-lui Razvan Teodorescu este straina totusi de duhul Ortodoxiei. Zice dansul � citez din lucrarea maestrului Sorin Dumitrescu: "Un fenomen post-medieval corespunzator unei mutatii estetice specifice sec. al XVI-lea, care cultiva � auziti dumneavoastra! - nevoia de spectacol, de naratie, de retorica (�)." Cum este receptata la noi, aici, In mediul nostru, cartea? Foarte, foarte bine! Lumea si-a dat seama ca este o carte care, folosind un punct de vedere insolit, teologico � artistic, reuseste sa evidentieze faptul ca iconografia raresiana reprezinta In mod esential o teologie vizuala. Reporter: V-as ruga, Parinte Arhiepiscop, sa ne Infatisati demersurile pe care le faceti pentru pregatirea cu aceasta noua perspectiva asupra iconografiei raresiene, a ghizilor respectivelor manastiri, adica a celor pusi sa arate si sa explice pelerinilor - credinciosi si turistilor frumusetea de negrait a acestor lacasuri. Parintele Arhiepiscop Pimen: Da, ghizii nostri vor trebui de acum Inainte sa aiba In vedere � ceea ce spunea foarte frumos maestrul nostru, Sorin Dumitrescu � rostul si semnificatia acestor lacasuri ca simboluri ale "vietii veacului ce va sa fie". Cum stim prea bine, daca pana la Nasterea Mantuitorului lumea a fost calauzita catre Hristos, dupa Nasterea Domnului Iisus Hristos, lumea este Indreptata Inspre vederea Imparatiei Cerurilor. Si zice autorul cartii, folosind ca sursa Vedenia Sfantului Nifon al Constantianei, ca sfarsitul timpurilor va fi urmat de petrecerea a doua evenimente succesive, aproape Impletite: Infricosata Judecata a lui Hristos urmata imediat de Marele Praznic Euharistic, adica de ceea ce auzim la Sfintele Pasti: "Da-ne noua sa ne Impartasim, mai cu adevarat, In ziua cea neInserata a Imparatiei Tale". Acest lucru vor trebui negresit sa-l arate de acum Inainte ghizii nostri, ca atat frescele, interioare si exterioare, cat si Insasi arhitectura acestor biserici, sunt menite sa calauzeasca lumea, In Duhul comuniunii si al jertfelniciei, catre vesnicia "vietii veacului ce va sa fie". (interviu realizat In cadrul emisiunii radiofonice "Dialogurile bunului credincios" / miercuri 13.02.2002 / Radio Romania Cultural / realizator preot Tudor Peiu) ANDREI PLESU DESPRE: "CHIVOTELE LUI PETRU RARES SI MODELUL LOR CERESC", de SORIN DUMITRESCU In capitolul pe care l-a redactat pentru primul volum din Istoria Artelor Plastice In Romania (Bucuresti, Meridiane, 1968, p.366), Sorin Ulea se departajeaza de predecesorii sai Intr-un chip deopotriva radical si stupefiant: "Toti cercetatorii de pana acum � spune el � au atribuit picturii exterioare moldovenesti o semnificatie teologica.(�). Este oare justificata aceasta interpretare?" Textul reputatului medievist face imposibilul pentru a demonstra ca nu. Frescele bucovinene au un "continut de idei" (expresia apartine dlui Ulea) strict laic, destinat sa slujeasca unui scop propagandistic si militar. Comanditarul a cerut pictorului sa "activeze massele", sa livreze "un sprijin ideologic politicii antiotomane" a curtii moldovenesti. In contextul Romaniei socialiste o asemenea teza va fi sunat, poate, plauzibil si, In orice caz, oportun. Daca Insa ne dezmeticim putin si recuperam macar criteriile bunului simt, lucrurile apar Intr-o lumina suprarealista. E ca si cum un igienist sui generis, dezamagit de opinia generala care vede In sapun un instrument pentru spalat, s-ar ingenia sa demonstreze, oftand relativist, ca, In realitate, sapunul e ceva cu care se scrie pe oglinda, sau cu care se parfumeaza ceaiul. O asemenea curioasa opinie se cupleaza, In amintirile mele, cu un telefon neasteptat pe care l-am primit de la Vasile Dragut, cu putin timp Inainte sa moara. Ma suna din spital ca sa-mi comunice ca tot efortul istoric si hermeneutic la care consimtise o viata Intreaga era grav insuficient. Totul trebuia luat de la capat si anume dintr-o perspectiva teologica, singura potrivita pentru Intelegerea artei medievale. Vasile Dragut n-a apucat sa-si reconsidere harnicele si temeinicele sale studii din aceasta perspectiva. In absenta lui, nimeni n-a facut-o. Sunt cu atat mai bucuros sa propun o lucrare care pune un Inceput solid proiectului nerealizat al lui Dragut. Ma grabesc sa adaug ca nu e vorba de un Inceput tatonant, prudent, plapand, cum sunt, de obicei, Inceputurile. E vorba de o Implinire masiva, de natura sa reformeze mentalitati, discipline, metode si - risc sa o spun - institutii. Daca mediul spiritual autohton e Inca sanatos, el va resimti lucrarea de fata ca pe o salutara provocare, ca pe un eveniment transfigurator. Sorin Dumitrescu are norocul de a cumula competente rareori co-prezente In aceeasi formula mentala. Prin instructie, el are toate achizitiile necesare istoricului de arta, la care se adauga o Indelunga si prestigioasa experienta artistica. Faptul ca cercetatorul e dublat de un mestesugar versat si de un creator asiduu are consecinte esentiale asupra investigatiei sale. Sorin Dumitrescu Intelege lucrurile dinauntru, dincolo de livresc, dincolo de litera documentelor. Numai un artist Isi poate pune problema coerentei unui ansamblu pictat asa cum o face el. Numai un artist simte, ca el, articulatia subtila a partilor, logica lor constructiva, raportul lor cu Intregul. Intuitia si aplombul tehnic pe care natura creatoare le presupune deschid unghiuri de analiza si interpretare refuzate strictei specialitati istoriografice. Dar pe langa istoria artei si practica artistica propriu-zisa (cu subInteleasa lor dimensiune estetica), instrumentarul autorului include si o surprinzatoare cultura teologica, valorificata deopotriva ingenios si exact. Nu In ultimul rand, conteaza angajarea existentiala a autorului, pentru care edificiul de cult nu e un obiect neutru, atipit muzeal In materialitatea sa. La fel, teologia nu e pentru el o suma de abstractiuni solemne, ci un set de valori asumat, trait, pus la Incercare prin stradanie rituala. Superstitia "obiectivitatii" (Inteleasa, de regula, ca o forma de anestezie intelectuala, daca nu direct de nesimtire) va Inclina sa ia asemenea virtuti drept piedici In calea cercetarii "nepartinitoare". Dar lectura acestei lucrari va dovedi cate elementare confuzii, inadvertente, imprecizii si gafe deriva din ceea ce Sorin Dumitrescu numeste "absenta experientei ecleziale minime si nepracticarea pravilei" (pag.124). Toate aceste Inzestrari ale autorului determina perfecta adecvare a situarii sale fata de subiect. Mai exact, el stie ce Intrebari sa-si puna, ce sa caute, unde sa puna accentul nedumeririi sale. El stie, de pilda, ca nu existenta In sine a picturii exterioare e fenomenala (ceea ce deturneaza interesul multor savanti catre modele si filiatii nesemnificative (Cf. I.D. Stefanescu, care umbla dupa antecedente frantuzesti, elvetiene, lombarde, spaniole sau bulgaresti � vezi Arta feudala In tarile Romane, Ed. Mitropoliei Banatului, Timisoara, 1981), ci utilizarea integrala a peretelui si programul iconografic compact al reprezentarii. Sorin Dumitrescu stie, de asemenea, ca "e incult sa suspectezi o iconografie medievala de inflexiuni laice" (pag. 287), ca abuzul de scenarii folclorice, politice, ideologice, cultural-educative nu face decat sa desfigureze discursul originar, plasandu-l, anacronic, Intr-un cadru conceptual deplasat. Sorin Dumitrescu are adesea, ca Parsifal, harul Intrebarii inocente, al mirarii bine plasate. E de necrezut, Intr-adevar, cum au reusit toti marii specialisti, fara exceptie, sa treaca cu vederea siluetele enorme pictate pe contrafortii care flancheaza, la Voronet, scena Judecatii de Apoi. Cum de nu s-au Intrebat cum se explica selectia figurilor cu pricina (Sf. Silvestru, Noe, Sf. Grigorie cel Mare si Sf. Nifon de Constantiana) si neobisnuita lor proportie? E de necrezut, de asemenea, cum a putut fi neglijat potentialul hermeneutic pe care un document ca "Plangerea lui Ivan Peresvetov" Il ofera oricarui cercetator al episodului raresian. Simpla deschidere a ochilor si a mintii catre asemenea surse e de natura sa aduca lamuriri decisive cu privire la programul iconografic In discutie. Buna orientare a inteligentei catre esential si semnificativ stimuleaza s-ar zice, In chip providential, generozitatea conjuncturilor. Ele par sa rasplateasca adecvarea cercetatorului, iesindu-i In Intampinare cu "noutati" tulburatoare. Asa se explica "sansa" lui Sorin Dumitrescu de a descoperi si valorifica "Vedenia Infricosatei Judecati" a SfIntului Nifon din Constantiana, un adevarat "dictionar imagistic" al iconografiei construite de tandemul Rares / Rosca. Rezultatul demersului lui Sorin Dumitrescu mi se pare de domeniul exceptionalului. Niciodata n-am fost In situatia de a comenta o astfel de lucrare a carei valoare contributiva sa fie atIt de abundenta si de spectaculoasa. Pictura exterioara din nordul Moldovei si-a gasit, cred, In sfIrsit, o definitie pe masura, straina de acrobatii ideologice, de artificii caznite si divagatorii. Programul ei iconografic are, acum, o consistenta incontestabila, un "legato" fara bresa, un sens evident, obtinut firesc, prin observatie sagace si reflexie riguroasa, pe baza unor surse necunoscute pIna acum, sau nefolosite. Ma voi multumi sa listez, telegrafic, temele mari care alcatuiesc, din punctul meu de vedere, aportul extrem de bogat al lucrarii de fata. 1. Identificarea semnificatiei simbolice a temei "Luarea Constantinopolului" ca Icoana a Lucrarii Providentei, pe baza textului lui Peresvetov. Dezastrul istoric de la 1453 e citit ca un "dezastru izbavitor", de tipul Potopului, al Robiei In Egipt, al Apocalipsei. Imaginea bataliei se deconspira semantic ca ilustrare a unei teologii a istoriei, a carei logica se reveleaza In triada, mereu reiterata parietal, "Rugul Aprins � Luarea Constantinopolului � Parabola Fiului Risipitor". 2. Explicarea, paragraf cu paragraf, a ansamblului iconografic al picturii exterioare, prin succesiunea tematica a "Vedeniei" Sfantului Nifon din Constantiana. De la "Judecata de Apoi" de pe peretele de vest, pIna la Marele Praznic Ceresc de pe absidele rasaritului trecand prin cele 12 teme "de interval" de pe ceilalti pereti, Intregul se constituie ca un adevarat "documentar eschatologic", ca un corespondent vizual explicit al "Dumnezeiescului Palat" din scrierea Sf. Nifon, prezent, nu Intamplator, pe unul din contrafortii vestici. 3. Decriptarea rostului doctrinar pe care Il au cei doi mari papi ai Romei, dreptul Noe si Sf. Nifon, zugraviti pe contrafortii ce Intaresc peretele apusean al Voronetului. Prezenta marilor ierarhi catolici, absenta din repertoriul pictat al oricarui sfant anterior Schismei, simbolismul camasii sfasiate a lui Christos ca profetie a despartirii Bisericii (Dobrovat), "emblema ecumenica" decelata la Humor si alte asemene "semne" caracteristice evoca laolalta un rafinat si Indraznet program ecumenic asumat de Musatini, Intr-un moment In care crestinatatea se confrunta cu mari tensiuni dizolvante. Refacerea unei ample solidaritati crestine Isi ia ca reper nu principiul unei trudnice negocieri istorice, ci modelul inaugural al Bisericii Nedespartite, concretizat emblematic In "chivotele" (am fi preferat pluralul "chivoturile") raresiene. 4. Redefinirea "genetica" a "stilului moldovenesc" ca fiind altceva decat bizantinism dialectal, derivatie provinciala a stilului imperial al Rasaritului. E vorba mai curand de o "goticizare structuranta" a morfologiei bizantine, rezultat al unei strategice "vointe de gotic", al Incercarii de a "recentra" crestinismul occidental, dupa caderea Constantinopolului. Se vorbeste despre componenta "filocalica" a esteticii goticului timpuriu, despre coborIrea, ascetica, a mentalului gotic In inima bizantina, despre orthodoxia latina ca sinteza Intre conceptul occidental si contemplativitatea orientala, despre paralelismul chivot � ostensoar, In sfarsit, despre "Bazileul gotic" pe care tinde sa-l Intruchipeze voevodul musatin. 5. Schitarea unei metode generale de cercetare a imagisticii medievale prin adaptarea si nuantarea procedurilor panofskyene. Se scot In evidenta doua principii hermeneutice de o admirabila functionalitate: principiul dublei conformitati si principiul articularii asociative. Se face portretul "omului fara idei" al evului de mijloc, se distinge Intre creativitatea moderna de tip imaginativ (a carei degradare e pura bizarerie) si creativitatea medievala de tip asociativ (a carei degradare e compilatia). Consideratii de teologia ofrandei, analiza comportamentala a ctitorului medieval, disjunctia Intre goticul "extrovert" si cel intravertit, al discursului plastic moldovenesc, toate acestea si multe altele dospesc seminal In laborioasa demonstratie a acestei lucrari, al carei suflu hermeneutic e cu totul In afara obisnuitului. Textul, beneficiind de o expresivitate aparte, In care colocvialul, volubilitatea baroca, neologismul nestingherit stau alaturi de pretiozitati aulice, arome arhaice si acolade debordante, este Insotit de un discurs vizual torential, insolit adesea, convingator Intotdeauna. Anvergura globala a lucrarii ne dispenseaza de pedanteria unor observatii de detaliu, care nu-i pot bruia cursivitatea: cate un termen impropriu, scapat din condei ("lucrativ" la pag. 48, "habitus" Intr-o acceptiune nu prea conforma cu cea medievala, In speta thomista etc.), aspectul oarecum expeditiv al bibliografiei s.a. Suntem � nu obosesc sa o repet cu toata convingerea � dinaintea unei performante de rascruce a istoriei de arta medievala. Dincolo de asta, lucrarea ofera un generos material de reflexie tuturor celor care se preocupa de destinul actual al crestinismului, al ortodoxiei, al Bisericii autohtone si universale. Miracolul picturii exterioare din Moldova de nord iradiaza edificator asupra marilor provocari contemporane, ofera solutii, uimeste, Incurajeaza.

Prof.dr.dr.h.c. Andrei PleSu 7 noiembrie 2001