Adrian Nastase, ca si Jospin si Berlusconi, este confruntat cu spinoasa problema a pensiilor care apasa pe o mare parte a populatiei, caci pensiile sunt nedrept de reduse fata de fostele prestatii ale pensionarilor si, uneori, sub nivelul unei supravietuiri decente. Chiar maririle de pensie propuse de actualul guvern sunt mai mult simbolice. Criza sistemului de pensionare este universala, indiferent de starea economica sau regimul politic, si a determinat uneori efecte importante ca demisia guvernului Juppe, in 1995, si a contribuit la recenta demisie a presedintelui De La Rua din Argentina. Criza pensionarilor se datoreste, in primul rand, cresterii populatiei varstnice (prin prelungirea semnificativa a duratei medii de viata, care s-a dublat de la inceputul secolului XX) si scaderii populatiei active prin diminuarea natalitatii. Potrivit sistemului existent, pensiile nu sunt rezultatul acumularii cotizatiilor lor din cursul vietii active (cum se crede de obicei), ci provin din cotizatiile persoanelor active contemporane cu pensionarii respectivi, ceea ce face ca ele sa depinda de raportul dintre numarul persoanelor active si cel al pensionarilor. Acest raport era de 14 la 1 in perioada interbelica si a ajuns aproape de 1 la 1, ceea ce este grav, caci sistemul, ca sa functioneze, cere un raport de minimum 2,5 la 1. Trebuie schimbat sistemul de pensionare si trebuie sa se renunte la obiceiul de a folosi fondurile de pensii pentru astuparea unor gauri ale bugetului.