Probabil ca numai in Romania anatomia comuna a evenimentelor istorice din anul 1989 continua sa mai fie - vorba poetului - "lung prilej de vorbe si ipoteze". In Occident, ca si in restul statelor Europei de Est, evenimentele din 1989 sunt de mult clarificate. Faptul ca multimile au fost atrase in strada de perspectiva ispititoare de a scapa de comunism a fost infatisat de Iliescu & Co drept o "explozie populara", spontana, trecandu-se, ca de obicei, sub tacere evenimentele care au facut posibila eliminarea, prin lovitura de stat, a clanului Ceausescu. Altii insa, ca presedintele Havel, n-au ascuns fata de propriul popor adevarul legat de planul rasturnarii comunismului ca sistem, intr-o perioada de doar cateva luni, in intreaga Europa de Est, si nici factorii de mare complexitate care au guvernat si monitorizat aceasta schimbare istorica generala a unei jumatati de continent. Vladimir Bukovski confirma: "Serviciile secrete sovietice au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu" Cunoscutul disident sovietic Vladimir Bukovski - una din sursele cele mai bine informate, in ultimii douazeci de ani, din Estul Europei - dezvaluia urmatoarele, inca din 1990,: "Niciodata rolul KGB-ului in interiorul tarii (URSS - n.n.) si in strainatate nu a fost atat de important. Serviciile secrete sovietice sunt cele care au vegheat la rasturnarea lui Ceausescu in Romania, care au lansat "Revolutia de catifea" in Cehoslovacia, care au luat masuri pentru a asigura rasturnarea lui Erich Honecker in Germania Rasariteana, producand indeosebi circumstantele favorabile distrugerii Zidului Berlinului" ("L'Empire du moindre mal", Libre Journal, Paris, nr.1, set - oct, 1990, p.30) Strategia urmarita de URSS era pusa la punct inca din 1984, de Andropov si KGB (Directoratul nr.1 - PGU) si urmarea un scop strategic. Acest scop strategic a fost definit de contele Alexandre De Maranches (fostul sef al SDECE-ului francez), care l-a citat pe unul dintre apropiatii lui Gorbaciov, anume Gheorghi Arbatov, cel care a afirmat: "URSS va va face cel mai rau lucru cu putinta: ea va va lipsi de dusmanul vostru" (Le Figaro, Paris, 10 ianuarie 1990). Si mai clar a expus aceasta strategie sovietica, initiata de Andropov si transpusa in practica de Gorbaciov, Jean-FranIois Deniau, membru al Consiliului Europei, care a precizat ca "Uniunea Sovietica isi propusese drept scop acela de a pleca pentru a ramane" (vezi art. "Les marches lointaines de l'Empire: partir pour rester" in Jean Marie Benoist "Apres Gorbatchev", Paris, 1990, p.137 si urmatoarele). Moscova a sacrificat Europa de Est pentru penetrarea economiei si tehnologiei occidentale Si mai explicit asupra scopului strategic urmarit de Gorbaciov prin "schimbarea la fata" din 1989, ulterior prin "puciul lui Potemkin" (august 1991), a fost Lev Nevrozov, cand a scris: "In partida sa de sah pentru dominatie mondiala, Kremlinul si-a sacrificat stapanirea asupra Europei de Est, a efectuat un schimb de piese pentru a-si asigura o mai buna penetrare a economiei si tehnologiei Europei Occidentale ("The Kremlin and the Western Politico-Cultural Establishment", Midstream, 1990, p.1). Insusi Erich Honecker, liderul comunist est-german, a confirmat ca a existat o strategie pe termen lung a KGB-ului si a evocat "o scurta vizita a lui Sevardnadze pe tarmul Marii Negre in toamna lui 1984, adica inca in timpul lui Cernenko, in cursul careia s-a cazut de acord asupra faptului ca totul trebuia sa se schimbe, in Uniunea Sovietica si in alte parti" (Erich Honecker, interviu acordat televiziunii germane DSF, 10 octombrie 199, orele 20.15). Acelasi Honecker dezvaluise la 21 noiembrie 1990 politica "Casei Comune Europene" a lui Gorbaciov si adevaratele sale resorturi, intr-un alt interviu: "Destituirea mea ca sef al partidului si al statului este rezultatul unei manevre de mare anvergura ai carei instigatori continua sa ramana in umbra. Cei care astazi se lauda cu aceasta actiune nu sunt altceva decat plevusca. Ne aflam in prezenta unor schimbari extrem de importante, care nu au aparut de la o zi la alta, ci au fost planificate de multa vreme la scara europeana, si chiar mondiala. (...) Reunificarea Germaniei trebuia sa fie considerata ca o contributie la construirea "Casei europene" si, data fiind situatia actuala, lucrul acesta nu putea fi atins decat printr-o transformare a sistemului politic din RDG". (Erich Honecker, interviu acordat ziarului "Berliner Wochenpost", 21 noiembrie 1990). Este, probabil, una dintre cele mai importante dezvaluiri asupra culiselor strategice ale rasturnarii comunismului in Europa de Est, facuta de "stapanul" (pana in'89) al STASI. De remarcat este ca Honecker vorbeste de schimbari planificate de multa vreme, nu numai la scara europeana ci si mondiala. Evenimentele ulterioare lui '90 au confirmat aceasta directie: eliminarea lui Mobutu, Suharto etc. pledeaza pentru un proces continuu la scara internatioanla. Un lucru este cert: tratativele Gorbaciov - Kohl, privind conditiile reunificarii Germaniei, s-au materializat prin Pactul Kohl - Gorbaciov, de la Geneva, din septembrie 1990, care a stabilit intre altele, noile sfere de influenta in Europa de Est si Balcanica. Razboiul din Iugoslavia, declansat in 1991, este un exemplu in acest sens. Demolarea "Zidului Berlinului", opera grupului "Luci" "Fulgerul" al KGB Daca Gyula Horn, ministrul de externe al Ungariei comuniste - vechi membru al serviciului secret maghiar AVO (vezi declaratia contelui Stephen Bethlen, membru al Parlamentului ungar) si documentele transmise de televiziunea ungara in mai 1994 - a deschis Cortina de Fier pentru miile de refugiati est-germani aflati la granita cu Austria, "Zidul Berlinului" a cazut in urma unui asa-zis accident. In realitate, inca de la mijlocul anilor '80, KGB-ul crease la Berlin o antena (rezidentiala) ultrasecreta, codificata "Luci", "Fulgerul", care actiona independent de sediul est-german al KGB-ului, cel de la Kalhorst, si care nu avea nici cel mai mic contact cu STASI. Existenta acestei unitati ultrasecrete nu era cunoscuta decat de membrii Diviziei a 4-a a KGB-ului si de cativa din membrii statului sau major de la Moscova, in primul rand de generalul Anatoli Novikov. Sarcina grupului "Luci": restructurarea peisajului politic est-german, conform strategiei Kremlinului, in pregatirea reunificarii. (vezi Ralf Georg Reuth, Andrea Bonte "Das Komplott", München, 1993, p. 210 si urmatoarele). Printre altele, grupul "Luci" organiza manifestatii de strada - unele insumand cate 100.000 de oameni - cu caracter anticomunist si chiar antisovietic. Ori, pentru a elimina "lideri interimari" ca Hans Modrow. Demolarea "Zidului Berlinului" a fost doar una din sarcinile grupului "Luci" in "modelarea" peisajului est-german, in vederea unificarii negociate de Kohl cu Gorbaciov. Havel a dezvaluit la BBC: "Revolutia de catifea" de la Praga a fost declansata de KGB" Cele mai importante declaratii privind rolul KGB-ului in evenimentele din 1989 raman, probabil, cel ale presedintelui ceh Vaclav Havel. Disident binecunoscut de peste trei decenii, Havel este unul dintre oamenii - asemenea lui Lech Walesa - a "facut istorie" in Europa de Est. Remarcabil este insa faptul ca, dupa ce a devenit presedinte al tarii sale, Havel nu a "rescris" istoria, dupa modelele binecunoscute, ci a continuat sa marturiseasca adevarul, indiferent care ar fi fost acesta. Astfel, presedintele Havel a dezvaluit ca "Revolutia de catifea" de la Praga, din 17 noiembrie 1989, a fost declansata de KGB. Havel a definit aceasta operatiune drept "un complot pentru abolirea regimului comunist" condus de brejnevistul Gustav Husak. Complotistii, potrivit lui Havel, s-au folosit de protestele studentilor pentru a ridica noul regim "in sa" si pentru a realiza reforma de tip "gorbaciovist". Tot Havel a mai dezvaluit ca, initial, s-a dorit aducerea la putere a unui membru al Cabinetului Dubcek (din 1968), aflat in exil la Viena, dar acesta a declinat oferta. Marturisirea lui Havel la BBC (vezi filmul documentar "Czech-mate", BBC II), reluata in rezumat si in "Die Welt", este sustinuta astazi si de alte dovezi. Generalul KGB Viktor Grusko elibereaza Cehoslovacia de comunism Astfel, generalul sovietic Viktor Grusko, adjunctul lui Kriucikov (presedintele KGB-ului), a sosit in ajun, personal, la Praga, impreuna cu un grup de "visautniki", ofiteri "spetznaz" (operatiuni speciale), care actioneaza de regula in civil. Gen. Grusko si gen. Teslenko (insarcinat la Praga al KGB-ului) au condus impreuna cu colegul lor cehul Alois Lorenc (seful STB, Securitatea cehoslovaca) intreaga desfasurare a "revolutiei de catifea" dintr-un apartament conspirativ din Praga. De remarcat ca Lorenc vizitase anterior Moscova, unde fusese instruit asupra viitoarelor evenimente. Practic, evenimetele au fost "starnite" de locotenentul STB Ruzicka, cel care a transformat, cu ajutorul sovieticilor manifestatia de comemorare a unei victime a militienilor praghezi intr-una de protest. Ofiterii "spetznaz", care de la aeroportul "Ruzine" se imprastiasera in toata Praga, conform planului, l-au tinut permanent la curent pe gen. Grusko, seful lor, cu "mersul revolutiei" cehe. Un aspect interesant, semnalat de corespondentii straini: militienii praghezi care s-au manifestat initial extrem de violent fata de manifestanti au disparut apoi pur si simplu, lasand bulevardele in mana manifestantilor. Pentru multi corespondenti straini, violenta neobisnuita a militiei pragheze a avut un caracter provocator, deliberat. In noaptea de 17 noiembrie 1989, gen. Grusko si echipa sa "spetznaz" au parasit Praga precum aparusera. "Revolutia de catifea" izbandise. In ceea ce priveste Romania, ne multumim sa-l citam pe Igor Toporovski, unul din adjunctii lui Gorbaciov, care a explicat: "Ion Iliescu avea in vremea aceea legaturi destul de stranse cu PCUS si era desemnat drept candidatul cel mai potrivit pentru a-l inlocui pe Ceausescu". Toporovski adauga: "Pentru a incepe operatiunea propriu-zisa, noi am ales momentul cand Ceausescu se afla la Teheran, deoarece, altminteri, actiunea ar fi prezentat dificultati". Despre prezenta la Timisoara apoi la Bucuresti a "turistilor sovietici" spetznaz n-are rost sa mai amintim. Mana in mana cu ofiterii romani de profil, de la unitatea 404, ca maiorul Ghergulescu ori simpaticul Trutulescu. Practic, rasturnarea lui Ceausescu s-a produs in cateva ore, in dimineata de 22 decembrie '89, cand dictatorul a fost parasit in mod subit de toti. A fost arestat chiar in sediul CC-ului, expediat sub escorta la Targoviste si executat, am zice sumar. O caseta video dezvaluie ca, dupa ce corpurile cuplului Ceausescu au fost aduse la Bucuresti, ele au fost expuse pe o prelata, in mai multe locuri, printre care si in cladirea CC-ului. Ca sa convinga lumea ca murisera cu adevarat. Iar "emanatii" sa fie priviti drept "conducatori" si doar niste "nume" adunate pe o lista. Nota: Ziua va va prezenta in curand biografiile secrete si legaturile cu Moscova ale tuturor celor care au luat puterea in '89.

Vladimir ALEXE