Am fi ipocriti daca am spune ca nu ne bucuram de primirea in NATO a fostelor noastre surate din Pactul de la Varsovia, Cehia, Polonia si Ungaria. Ele sunt recompensate pentru ca, dintre toate statele estice, au fost cele mai active in rezistenta lor antisovietica. Mi se va raspunde ca noi, romanii, am avut mai multi luptatori anticomunisti in munti si ca in Romania a existat, chiar dupa destalinizare, cea mai crunta represiune, cel mai crunt totalitarism. E adevarat: insa perceptia occidentala (in special cea americana) asupra istoriei Europei de Est din ultima jumatate de secol este, probabil, alta. Relativa graba cu care NATO a primit cele trei tari in randurile sale (chit ca in nici una din ele n-a existat, procentual, o dorinta de aderare mai mare ca a romanilor) traduce, dupa mine, sentimentul de vinovatie al Occidentului ca, dupa ce-a abanandonat Estul, prin creionul bont al mahmurului Churchill, in ghearele rusilor, n-a facut nimic nici in cazul revoltei maghiare din 1956, nici in cazul invaziei lui Brejnev in Cehoslovacia anului 1968, nici in cazul ridicarilor succesive ale Solidaritatii poloneze. E un fel, poate tardiv, de a cere scuze atator milioane de obiditi pentru pasivitatea - in cateva randuri criminala - a Lumii Libere. Ipocrizia noastra ar fi insa si mai mare daca n-am recunoaste in aceasta bucurie si o fireasca unda de ingrijorare: suntem, ce-i drept, de-acum inainte vecini cu Pactul Nord-Atlantic, da' parca suntem si mai vecini cu Ungaria... In momentul cand mi-a venit in minte ideea foiletonului science-fiction "Judetul Vaslui in NATO" pe care-l tin in "Academia Catavencu" (in care imi imaginez ca Romania va fi primita in NATO esalonat, pe judete), am ras singur, ca prostu'. Acu', vazand cum evolueaza lucrurile, ma rog la Dumnezeu sa nu fi avut vreo premonitie tampita, in sensul ca sa fim primiti in NATO mai intai cu judetele din Transilvania...

Ioan GROSAN