
Adevarul este ca sunt intr-o perioada mai difical acum. Mai mult pentru cei din jur decat pentru mine... Am avut mereu tendinta de a fi directa, mergand inspre a fi de-a dreptul cruda, dar, pe de alta parte, nu mai cred in regrete. Daca ceva ma deranjeaza, o spun cu voce tare: atat in viata personala cat si in cea profesionala. Nu ma intereaseaza ca asta ma poate afecta negativ. Jobul e doar un job, iar viata personala iti poate oferi mult mai multe daca esti deschis si sincer in privinta a ceea e gandesti si simti. Si totusi, nici eu nu am curajul sa spun cu voce tare cele din paragraful precedent, desi, recunosc in fata voastra, se intampla sa le simt.

Le-am spus mereu prietenilor ca viata trebuie traita minut cu minut, nu in baza unui program bine prestabilit. Azi ma bucur de independenta mea: imi place sa ies cu prietenii, sa vorbesc despre cate in luna si in stele , sa dansez o noapte intreaga, sa nu dorm la mine in pat daca asta am chef sa fac, sa nu ma traga nimeni la raspundere ca "nu mai e suc de portocale in frigider". Da, simt nevoia de a gasi pe cineva acasa cand vin de la munca sau pe cineva alaturi cand ma trezesc dimineata. Si o sa vina si asta in timp.

Pana una alta, parerea mea este ca femeile (a nu se confunda cu fetele) din ziua de azi vor:

1. Independenta si dependenta;

2. Un barbat puternic si sensibil, cu putere de decizie, dar care sa stie sa lase de la el;

3. Sa fie si neveste si amante;

4. Sa primeasca un trandafir mai degraba dupa o noapte de sex furtunos decat inainte;

5. Sa fie si mame si prietene pentru copii lor

etc.

Da, e simplu: femeile din ziua de azi vor totul! Si ni se pare ca cerem putin. Si chiar asa si este: in general cerem foarte putin comparativ cu cat dam.
