14:03, miercuri, 27 septembrie 2023
Potrivit Constitutiei, CSM trebuie sa se ocupe de doua chestiuni: gestionarea carierei magistratilor (recrutare, promovare, transfer, sanctionare) si apararea independentei justitiei (pentru care nu au fost create inca mecanisme efective). Toate atributiile administrative legate de sistem revin Ministerului Public si Ministerului Justitiei. Aceste din urma institutii au responsabilitatea bugetului parchetelor, respectiv instantelor.
La cererea asociatiilor profesionale ale magistratilor, in 2005 s-a modificat legea de organizare judiciara, prevazandu-se ca incepand cu data de 1 ian 2008 bugetul instantelor va trece de la minister la inalta Curte de Casatie si Justitie, in calitatea sa de unic reprezentant al puterii judecatoresti (sintagma care desemneaza exclusiv instantele) si varf al sistemului ierarhic de instante. Este de remarcat insa ca, prin organele sale de conducere, instanta suprema a afirmat in mod repetat ca nu doreste acest buget.
Fara a organiza vreo dezbatere publica pe acest subiect, recent CSM a avansat propunerea ca bugetul (doar a) instantelor sa treaca in competenta sa. Departe de a fi argumentata in vreun fel, aceasta propunere este combatuta cu urmatoarele:
a) considerente de ordin constitutional:
- bugetul tine de administrarea justitiei, ceea ce nu intra in aria de competenta a CSM; bugetul instantelor priveste nu doar salariile judecatorilor (cel mult pentru acestea am putea spune ca CSM ar putea avea competente), ci si ale functionarilor si personalului auxiliar al curtilor (cu care CSM nu are nici o legatura constitutionala). Deci, sub actuala Constitutie, modificarea care se prefigureaza va fi neconstitutionala;
- stupefiant, desi procurorii au si se pare ca isi vor pastra administrarea propriului buget, judecatorilor li se va crea o pozitie de inferioritate; mai mult, asupra bugetului instantelor vor decide si procurorii membri in CSM, ceea ce ar fi inadmisibil;
- daca tot se doreste o administrare independenta a bugetelor din sistemul judiciar, este de neinteles de ce argumentele care ar exista pentru preluarea bugetului instantelor de catre CSM nu ar fi aplicabile si pentru preluarea bugetului parchetelor de catre aceasta institutie.
b) considerente de ordin practic:
- CSM nu are capacitatea administrativa de a gestiona rapid bugetul instantelor: nu are de unde lua peste noapte vreo 60-100 de functionari care sa se ocupe de acesta;
- dupa cum lucreaza CSM care pana si la o plecare in strainatate a cuiva din staff-ul sau tehnic ia decizia (in mod evident neconstitutional) in Plen, deduc ca deciziile cu privire la buget se vor lua tot in Plen. Chiar si daca s-ar lua in sectie, tot va fi dificil: decizii administrative bugetare trebuie luate zilnic, de la ordine legate de salariile judecatorilor, pana la deplasari ale acestora sau investitii la instante. Astfel de decizii, in orice tip de institutie administrativa, se iau in mod eficient de o singura persoana - seful institutiei sau inlocuitorul acestuia. Cat timp membrii CSM nu au activitate permanenta, iar sedintele se tin o data pe saptamana, blocajele birocratice isi vor face repede simtita prezenta;
- in CSM nu sunt reprezentate toate curtile de apel (un sistem de alegere a membrilor din randul tuturor instantelor de pe raza fiecarei curti de apel ar fi cel mai indicat pentru o reprezentare geografica echitabila), membrii sai vor sustine interesele financiare ale propriilor instante.
c) considerente de drept comparat:
- in Europa, dintre 46 de state, un numar de 16 nu au CSM: acolo se ocupa de buget Ministerul Justitiei sau Servicii descentralizare de administrare a curtilor. Dintre restul care au CSM, doar in 3 aceasta institutie are responsabilitatea totala a bugetului (toate sunt nordice, sistem mult diferit de al nostru). in restul statelor, CSM este sau nu consultat la construirea bugetului. Iar legislatia noastra este avansata in raport cu multe alte state, fiindca bugetul se construieste ade jos in susa, de la curti, cu avizul conform al CSM.
- este de atentionat ca in Bulgaria si Portugalia, dupa ce bugetul a fost dat recent la CSM, s-au inregistrat scaderi ale bugetului acordat de legislativ. Cazul Portugaliei de anul trecut e chiar dureros, caci bugetul e la jumatate decat atunci cand responsabilitatea revenea ministerului.
Teoretic, poate ca se intentioneaza o eliminare a problemelor administrative bugetare. Dar e gresit sa se creada ca, mutand ordonatorul principal dintr-o parte in alta, se rezolva problemele justitiei romanesti: cat timp sunt in functie sefi ale caror cunostinte de management sunt insuficiente, cat timp CSM refuza sistematic sa importe practicile occidentale unde administrarea instantelor a trecut de la presedinti la managerii de instante, cat timp relatiile administrative dintre ordonatorii secundari (presedintii curtilor de apel), cei tertiari (presedintii tribunalelor) si presedintii judecatoriilor sunt nefunctionale, sa nu ne facem sperante prea mari. Iar CSM, organism colegial prin natura sa, nici macar nu va putea fi tras la raspundere pentru sincopele ce se vor naste.
Parerea mea este ca e necesar un audit pe partea bugetara in cel mai adevarat mod cu putinta pentru a se gasi hibele sistemului actual, care ar trebui doar eficientizat, nu neparat schimbat.
