03:21, joi, 5 octombrie 2023
Tocmai asteptam sa vad ce discutii, demisii, aliante vor avea loc, cand scena nationala mi-a oferit un spectacol pentru care nu platisem bilet: intreaga mass-medie abunda de stiri si opinii legate de faptul ca presedintele tarii ii ia unei jurnaliste telefonul pe care se inregistreaza apoi o discutie privata intre el si sotie, in cadrul careia adreseaza cuvinte cu anumite conotatii ("pasarica", "tiganca imputita") la adresa proprietarei mobilului.
Las la o parte ca, mai mult decat voit, atentia intregii populatii a fost abatuta de la rezultatul referendumului la acest incident. Ceea ce m-a frapat a fost reactia colegilor de breasla ale jurnalistei. Carevasazica se aduna forul lor, numit Clubul Roman de Presa, si iau decizia de a formula plangere (de fapt e vorba de "denunt", caci "plangere" nu poate formula decat victima) contra presedintelui (una chiar pentru "sechestrare de telefon", ceea ce m-a amuzat teribil, caci de o asemenea infractiune nu a auzit nici bunicul), respectiv de a instaura un embargou mediatic in zilele de joi si vineri, legate de reinstalarea presedintelui la Cotroceni.
M-am uitat pe site-ul CRP si am vazut ce societati si jurnalisti sunt membri si am rasuflat usurat. Nu toti fac parte din CRP, deci in cele doua zile nu vom fi lipsiti cu totul de stiri. Gestul CRP insa ma duce cu gandul la ocaua lui Cuza: precupetii foloseau doua greutati pentru vanzarea marfii, in scopul de a-i insela pe clienti. Ce vreau sa spun? Nu tare demult, presedintele a folosit, tot intr-o discutie privata, un termen cu tenta sexuala ("gaozar") la adresa unui ziarist barbat. Nu am auzit atunci nici de proteste, nici de comunicate, nici de embargouri. Lunar aproape, Consiliul Superior al Magistraturii infirma articolele aparute in presa despre nereguli in solutionarea unor dosare, dar nu am auzit ca CRP sa reactioneze si sa impuna jurnalistilor o documentarea mai realista a cazurilor tratate ori tratarea cu respect a magistratilor.
Mai tot timpul vedem in ziare declaratii de parti si martori, alte probe din cursul urmaririi penale, dar nu am vazut ca CRP sa adopte atitudine contra incalcarii grave a prezumtiei de nevinovatie a celor cercetati, incalcare care va duce iar la obligarea noastra de catre CEDO la plata unor sume uriase de bani. si iar nu am observat ca CRP sa adopte o atitudine de principiu, sa ceara o lege a presei. De ani de zile, pe toate caile, ziaristii se opun unei asemenea legi, de teama unei cenzuri. Argumentul este pe de o parte ilar, caci nomele constitutionale interzic cenzura de orice fel.
Pe de alta parte, dovedeste si necunoasterea art 10 par. 2 din Conventia Europeana care limiteaza libertatea de exprimare in anumite situatii, nicicand respectate in Romania, unde se scrie orice despre oricine. O lege a presei i-ar ocroti pe jurnalisti de atacuri nemeritate. Dar ne-ar ocroti si pe noi ceilalti de abuzurile lor, i-ar responsabiliza. Nu inteleg de ce jurnalistii cer cu incapatanare tragerea la raspundere a magistratilor care ar comite erori, dar ei ar trebui sa fie ocrotiti de asa ceva.
in fine, pe langa faptul ca se incalca dreptul la viata privata al unei persoane publice (sa fim seriosi: in particular, cati dintre noi nu injuram vecinii, colegii, sotul chiar; nu mai vorbesc de sefi, de politicieni si chiar de analisti politici omniprezenti), CRP comite la randu-i un abuz: recomandand colegilor de breasla ca doua zile sa nu relateze despre reinstalarea presedintelui la Cotroceni, eveniment unic in istoria Romaniei, se incalca dreptul a milioane de oameni la a primi informatii. Dar, nu-i asa, libertatea de exprimare permite numai oamenilor de presa sa scrie, caci despre dreptul corelativ al populatiei, de a primi informatii si ca acestea sa fie de calitate, nimeni nu vorbeste... si atunci, ce ar trebui sa facem? Sa ne deschidem un ziar.
