Asistam de cateva zile la un imens scandal mediat produs de declaratiile unei blonde. Nu ca as avea ceva cu blondele. Dar e uimitor cum o simpla propozitie rostita de femeia asta a redeschis o criza politica latenta. In acest context doresc doar sa lamuresc anumite notiuni legate de justitie folosite intr-un mod neadecvat in acest scandal.

In istoricul evenimentelor care au declansat dezbaterea de fata, pe la mijlocul lui 2005, Patriciu - un important om de afaceri din Romania - e retinut de procurori care ii imputa comiterea mai multor infractiuni, de natura economica. Tariceanu, prim-ministru si prieten al lui Patriciu, ii trimite Presedintelui tarii un bilet in care il atentioneaza ca daca are ocazia sa vorbeasca la Parchet de acesta, sa o faca; apoi il suna pe Botos, procurorul general din Romania pentru a se infora "institutional" asupra cazului; si cam in aceeasi vreme cheama pe ministrul justitiei la Palatul Victoria pentru o discutie cu impricinatul. Procurorii propun judecatorului arestarea lui Patriciu. Propunerea se respinge. Patriciu e eliberat.

Au fost biletul, telefonul si Intalnirea imixtiuni in justitie?

Biletul e unul mai degraba amical ("Draga Traiane..."). Nu se cere nimic concret. Ce se poate prezuma nu e de ajuns. Daca Basescu avea sa treaca pe acolo (ca doar are si el un dosar) ar fi trebuit sa vorbeasca ceva cu procurorii. Nu avem cunostinta ca Presedintele ar fi dat curs rugamintii.

Apoi, premierul a sunat un procuror. Peste tot in lume, justitia o fac insa judecatorii. Procurorii fac doar investigatiile prealabile judecatii; daca ajung la concluzia ca o persoana se face vinovata de savarsirea unei infractiuni, ei sunt obligati sa trimita persoana in fata instantei. La sfarsitul judecarii, doar instanta - alcatuita din judecatori - va stabili vinovatia si va aplica pedeapsa infractorului. Deci, cat timp telefonul nu s-a dat judecatorilor, nu putem vorbi de imixtiune in justitie.

Intalnirea a avut loc cu ministrul justitiei, careia procurorii ii sunt subordonati administrativ, dar care sunt independenti pe dosare. Ministrul nu a stiut cine ii va fi interlocutor. Nu exista informatii cum ca ulterior intalnirii Macovei ar fi contactat vreun procuror pentru a-i dirija ancheta. De altfel procurorii erau atunci sub Botos, cu care ea nu prea avea legaturi.

Increderea In justitie

CSM a facut la acea vreme niste verificari, ajungand la concluzia ca telefonul si Intalnirea nu au constituit imixtiuni in justitie. Sper ca nu se apuca acum sa verifice si corespondenta dintre Palate... Ceea ce ma uimeste este lipsa de reactie a judecatorilor, procurorilor, CSM sau a asociatiilor lor profesionale: "politicienii nu au decat sa se Intalneasca cand si unde vor, sa isi trimita biletele si sa se certe din cauza dosarelor noastre; in acest timp, noi ne vom face treaba pentru care suntem platiti, fara nici un fel de teama de aceste jocuri politice" as fi vrut sa aud...

Pentru ca pana la urma se tinteste in justitie, care chipurile ar mai putea fi si acum influentata de la Cotroceni sau minister. Situatia astfel creata e tragica dintr-un alt punct de vedere. Ea imi confirma inca odata cat de mare este neincrederea publica in justitie.

Daca lumea ar vedea peste tot magistrati integri - verticali si competenti - nici nu s-a fi pus problema ca un bilet, un telefon sau o intalnire i-ar putea influenta. Dar biletul, telefonul si intalnirea releva ca nici la nivel politic nu exista incredere in profesionalismul magistratilor, iar prin efectele generate ca nici la nivelul publicului larg aceasta nu exista.

CD