Din adolescenta mi-a fost teama de Revelion si de ziua mea de nastere. Cred ca motivul e acela ca sunt niste date in care lumea iti cere sa te veselesti neaparat. Si n-am inteles niciodata de ce sa te bucuri ca mai trece un an. Iar daca de aniversarea ta ai o zi proasta, de ce e musai sa fii fericit?

Am incercat odata un experiment. Cand vanzatoarea mi-a adresat acel stereotip "How are you", i-am zis ca sunt racita, ca m-am plictisit de prietenul meu si ca lucrarea pe care trebuie sa o predau la serviciu imi scoate peri albi. A ramas o vreme perplexa, probabil s-a gandit daca sunt cu creierul acasa, apoi si-a revenit si mi-a zambit fals. Ce-i drept, ma gandesc cum ar fi fost daca ar fi inceput si ea sa-mi spuna ce necazuri are. Care ar fi fost reactia mea, pentru ca adevarul e ca nimeni nu asteapta raspunsul la o astfel de intrebare.

Sa ne intoarcem la revelion, pentru ca pana la ziua mea mai e. Stiti faza aia cu rezolutiile pentru noul an? Ei, bine, am decis ca oricat de plictisitoare si la fel cu atatea altele va fi trecerea mea in noul an - daca-l mai apuc, ca uneori uit ca nu se stie niciodata cate zile apuci - eu o sa sarbatoresc revelionul intr-o zi in care o sa fiu fericita.

La multi ani!