Ar fi mai bine pentru ca cei ce raman in urma sa aiba varianta aratarii cu degetul.

Pentru ca intotdeauna cei care nu mai sunt pot fi chiar cei care au gresit la un moment dat si ale caror erori ne acopera erorile noastre.

Pentru ca intodeauna trebuie sa ramana cineva sa stearga urmele si sa scape turma.

Pentru ca intotdeauna, fara remuscari, fara emotie, fara interventii divine, doar cu noi insine alaturi, cel care poate fi cel mai usor aratat cu degetul este cel care...

a reusit sa plece.

Tu n-ai aratat pe nimeni cu degetul fara motiv?

Tu n-ai pus niciodata placuta cu vinovat nimanui in piept?

Astfel incat sa te simti macar un pic, macar o data, acoperit de o senzatie de liniste falsa, care sa iti dea drumul la imaginatie, sa te urce pe nori, sa te simti puternic, mai puternic decat cel care...

a reusit

...si a plecat.