Cand NATO a intervenit in Kosovo, m-am gandit - nu stiu exact de ce - la romanii care continuau sa spere, ani buni dupa instaurarea comunismului, ca or sa vina americanii sa ne salveze. Si mi-am adus aminte si de o poveste pe care mi-o spusese mama mai demult. Despre oameni care-si pierdusera rudele si ale caror case fusesera rase de pe fata pamantului de bombele Aliatilor. Si totusi se rugau lui Dumnezeu ca raidurile sa continue. Ca sa scape tara de bolsevici.

Acum, cand citesc despre discutiile privitoare la retragerea trupelor noastre din Irak, imi vine in gand istoria unui erou anonim din cel de-al doilea razboi mondial. Se numea colonelul Ilie. Undeva, in fata, frontul fusese spart, soldatii incepusera sa fuga inspaimantati, insa colonelul Ilie si oamenii sai au refuzat sa se retraga pentru ca nu primisera ordin de la superiorii ierarhici. Onoare de militar! Au ramas si au luptat. Cei

mai multi au fost ucisi de sovietici, cativa, printre care si colonelul, au fost luati prizonieri. Toti au fost dati disparuti de autoritati.

Nu sunt nici sotie, nici fiica, nici mama de militar aflat in Irak. Dar cred ca trebuie sa ne respectam cuvantul dat. Sa dovedim ca suntem romani de onoare.

nouralba