23:41, marti, 6 iunie 2023
Seara la firma, completez cu Bogdan formularele gasite pe site-ul ambasadei, imi mai traduce amicu' niste cuvinte care nu apareau nici in dictionar, si blindat si plin de voie ma car spre casa cu gandul de a mai repeta de vreo 2-3 ori ce kkt le zic alora.
Intre timp dupa alt scandal monstru cu fata... ma hotarasc. Ma car acasa. E mai sigur. Macar nu risc vreun ghiveci in cap, sau mai stii?
Crangasi, Sector 6, seara f tarziu:
O sun pe bunica-mea, spun ce si cum, sa fie pregatita la 6.30 ca vin sa o iau. Ne tinem tari. Mai tarziu il sun pe frati-miu, emotii, ba, le zici asa... si asa... si tot asa... un pic ud de gravitatea momentului intreb de mai multe ori acelasi lucru. nu conteaza. e frati-miu
Crangasi, Sector 6, dimineata devreme:
Ma scol la 6, nu mananc si fug la masina, frig de simteai ca-ti ingheta orice gand pervers. Ajung la bunica-mea pe la 7 fara un sfert si relaxat imi zic... avem timp kakalau.
Iau una bucata bunica bine dispusa si ne urcam in masina, punem centura, ca doar asa am invatat la scoala si relaxati mergem catre downtown. Cand ajungem pe langa universitate, aglomeratie ca la balamuc, era doar 7 si 20. Scornesc rapid idei de a o linisti pe bunica-mea care o tinea intr-una: ma baiete, vezi sa nu intarziem, stii unde tre sa ajungem? ai actele? etc. etc.
...Of course, nu gasesc loc de parcare la Universitate, langa Inter, zic lasa bunico ca gasim in spatele ambasadei, o fi mai liber, buna inspiratie am avut, nu puteai parca nici o bicicleta pe-acolo, ma enervez si dau iar ocol, iar asociatie, teatru national si ma infig plin de avant in singurul loc liber de langa Inter.
La 7.35 parchez, cobor cu bunica-mea si, in pas vioi, cu cantec si frig la cur ne repezim catre ambasada... unde mi-am adus aminte cu emotie de prima coada la Circa Financiara pentru plata impozitului pe 2004 (plata realizata cu succes dupa 3h)... doar ca aici era ceva mai organizat.
Incep sa intreb lumea, sa ma interesez... ce dracu...ma mancati-as pulpa ta de klingonian, descopar cu stupoare ca mai trebuia nu's ce kkt de formular... pe care bineinteles ca-l aveam acasa completat frumos cu o seara inainte la firma... intreb lumea de pe-acolo daca are unul in plus... normal, peste tot numai formulare. Ale lor.
Pun rapid mintea la contributie sa gasesc solutia optima si aleg: nu ma duc acasa sa iau formularul! ... deja ii auzeam pe-aia in fundal... ceva cu "ia uite bre, a venit fara toate actele, nu are nici o sansa" etc. Imi zic zambind "P..a si caciula, noi sa fim sanatosi, nu ma pot darama cateva vorbe"...
Ma interesez la unul din paznici de unde curu meu pot ridica formularul cu pricina, imi spune amabil, la 50 metri dupa colt este un internet cafe non-stop, stiu baietii de-acolo ce tre sa faci si sa completezi, zic mersi ii zic bunica-mii sa stea un pic la coada, si in pas de conga merg catre internet cafe-ul cu pricina.
Cand ajung imi vine sa urlu: era desfiintat. Ca un baiat bine crescut ce sunt produc rapid o serie scurta de "bagami-as .....-n voi", "tocmai acum v-ati gasit. F....-va-n gura de L...."...si alte ganduri de bine...imi revin rapid si ma hotarasc sa gasesc un internet cafe adevarat. Ajung pana la cinematograful PATRIA, traversez vis-a-vis, gasesc agentie de turism inchisa, lua-var dracu pe toti, trec mai departe, ajung pe Calea Victoriei. La Strobo la bar era inchis, eliberez un sincer "T.....-n gura de ochelarist" si trec mai departe, ma uit la ceas aproape 8.30.
Ajung pe Lipscani, scanez in stanga si dreapta doar doar oi gasi ceva. Liniste si pace. Imi zic: lasa ma, noi sa fim sanatosi, si ma intrept trist spre ambasada.
Ajung, lume ca la balamuc, ma pomenesc strigat de catre portar, veniti mai repede ca v-a trecut randul...(bunica-mea intre timp facuse demersurile... sunt cetean american am venit cu nepotu; etc, etc). Ii zic bunica-mii ca tre' sa plecam...mai trebuie un formular pe care nu-l am, ce sa fac acum, asta e.... pe drum ma tot bate la cap, pai de ce nu ai verificat, etc etc, sincer eram ofticat, nu o mai auzeam...zic asta e bunico, nu-ti bate capul o rezolvam noi. Ma gandeam deja sa-i dau mesaj lu frati-miu sa-i zic ca-s tampit...
Vis-a-vis de ambasada vad o ghereta unde cateva ciori facea poze pt formular. Intreb cu o mare rupere de prag un tip de-acolo, aveti cumva un formular "kaka maka" in plus? Spre surprinderea tipul scoate formularul cu pricina si mi-l ofera. GRATIS. Tot el imi zice: "Ai poza facuta? Vezi ai grija sa o lipesti unde trebuie". Nu-mi vine sa cred, multumesc frumos, si urlu delicat catre bunica-mea: bunico schimbare de plan. Nu intelege, ma reped catre ea, ii explic rapid ca dumnezeu este cu mine si ma intorc rapid catre ghereta sa lipesc poza de formular.
Intreb ca un tampit "Aveti cumva o foarfeca?" Gasesc. Tai poza pe linie si intrab iar "Aveti cumva si lipici? "Mi se ofera un capsator... ma f...pe el de capsator, e bun si asta. trag o capsa peste poza si plec.
La ambasada portatrul zice rece "Daca bunica este cetatean american intra dupa ora 9.30". Nu m-a dus gandul sa zic ca-i cetatean roman... Zic nu-i nimic, ma descurc eu. O duc la masina si ii spun "Vin repede".
Ma pun la coada, in jurul meu doar texte de genul, am fost si acum cateva luni si nu mi-au dat viza...unii pro, altii contra. Nu conteaza, imi impun sa fac abstractie de tot ce se vorbea si in 2h intru in ambasada. Din respect pentru americani sar acum peste procedura de primire din interiorul ambasadei.
Ajung intr-o sala ca de cinema si astept...astept... astept... iar astept... In sfarsit ceva comic pe ziua de azi: la un microfon o voce de barbat care nu stie bine romaneste ii striga pe cei de pe scaune. Rar intuiai ca era vorba de vreun ion, vasile, ionescu sau alt nume. Inutil sa spun ca de vreo 2 ori m-am ridicat de pe scaun, pe cuvant ca spusese ceva cu vasile... Ma uit in jur si ma linistesc rapid. Nimeni nu era atat de cretin incat sa inteleaga ce spune amicul asa ca ma hotaresc sa stau acolo pana latra careva numele meu.
Dupa vreo ora, intra un tip si alege 6 insi sa intre in camera urmatoare. Intru si eu. Alta coada. Simt ca incep sa-mi fac griji pentru bunica-mea. Bine ca nu am lasat motorul pornit. Deja statusem vreo 3h si nu ajunsesem inca la interviu.
Un tip dupa un ghiseu ca de posta ma chema, si zice: "Put your right aratator on the fingertip". Ranjesc amabil si spun cat pot de clar ca nu am inteles ce anume vrea. Repeta: "Put your right aratator on the fingertip".
OK, am inteles perfect. Pun aratatorul stang pe fingertip si zambesc. Foarte calm tipul repeta: "the right aratator". Ma luminez rapid si pun degetul drept... iar asteptare ca la cinematograf. Ma cheama o tinerica draguta, si
incepe macelul. Ii explic foarte sincer in engleza mea de balta ce si cum si-mi spune sa vin maine dupa orele 15.00 sa ridic pasaportul.
PS: Formularul meu era plin de note si sulbinieri pe margine, imi zic ca probabil cineva verifica datele, ea operand doar decizia finala. La decizia ochiometrica ma refer.
Fug la bunica-mea, era in discutii cu tipul care rupea bilete la parcare. Atmosfera amabila, nimic de zis, platesc, dau detalii ce si cum apoi decolam. Mergem la notariat ne intalnim cu tata si 2 enoriase amice cu bunica si rezolvam problema. O las acasa si fug la firma.
A doua zi, Vineri, Piata Unirii, sector 5, Bucuresti Incep sa ma ingrijorez, e 4 fara 15 si inca nu pot pleca din firma.... In sfarsit pe la fara zece ma urc in masina si ajung aproape de Unirea. Ma suna Sefu...... Hai sa-inebunesc. Raspund. Vino repede, etc, etc. Trag pe dreapta, pun alarma si fug inapoi spre firma. Copiez rapid ceva pe un cd. Predau cd-ul. Ben Johnson pana la masina. Ma urc, opresc mobilul si plec.
Ajung la ambasada, ridic pasaportul. Cred ca eram prea obosit ca sa mai am si emotii, ridic pasaportul, vad viza, zic ""ok, multumesc". Nu am vazut durata. Dau sms-ul de rigoare si plec. Cand ajung in firma vad. Pe 10 ani.
Sa-mi vina rau, nu alta.
